Va mai aduceti aminte parerea mea despre ziua de luni? Daca nu, puteti sa recititi aici. Astazi pe langa faptul ca este luni, mai este si toamna. Melancolia mi-a cuprins tot sufletul. As urla la stele, dorul inimii mele.
Te duci…
Te duci şi ani de suferinţă
N-or să te vază ochi-mi trişti,
Înamoraţi de-a ta fiinţă,
De cum zâmbeşti, de cum te mişti.
Şi nu e blând ca o poveste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sufletul tău este
Cu chip de marmură frumos. Read more »
Leapsa muzicala. De ce? Fiindca azi e ziua internationala a muzicii. Naicu zice sa sarbatorim fiecare prin a posta o melodie care ne incanta sufletul. Puteti prelua leapsa toti cei care iubiti muzica. Acum vom vedea cati melomani avem pe frecventa.
Ştiam că blogul lui Vasile conţine multă materie de suflet. Însă poezia asta descoperită de el, se potriveşte aşa de bine cu starea în care mă zbat. Mă ierţi, Vasile, că îmi permit să aştern aici pe Sufleţica, câteva frânturi din această poezie.
…………………………………………
tot mai mult de-acum, stiu bine, de tine m-oi departa, numa vecinic nu ne-am tine nu ne tine faptura, rana sfinta pentru mine carne tu din carnea mea, tot mai mult de-acum, stiu bine, de tine m-oi departa, tot mai mult de-acum, stiu bine, de tine m-oi departa !
! cit ti-ar fi de mine pline bratele si inima, oricit m-as umple de tine strainu-s, esti straina, de-as fi inimar, ce line inimile ne-as lucra puse-n trupuri angeline trase bine la rindea, de-as fi inimar, ce line inimile ne-as lucra: plingi cu lacrimi si suspine singe plinge inima, tot mai mult de-acum, stii bine, de mine te-i departa…..
Daca tot e luni si oarecum trebuie sa o luam de la capat, shit… Cine o fi inventat ziua de luni? Mai tineti minte cat urasc eu ziua asta? In alta ordine de idei amestecate, ma trezi si io cu o intrebare in capsorul asta, pe care il detin de ceva vreme.
Ce reprezinta pentru voi “iubirea”?
Pentru mine cuvantul asta reprezinta “totul sau nimic”. Oare gresesc? Stau adesea si ma intreb, cum poate cineva sa isi dea cu parerea despre acest sentiment sublim, atata timp cat habar nu are cu ce sa mananca acest cuvant. Un singur lucru am cautat toata viata, si acel lucru este “acel ceva”. Oare de ce l-am gasit acolo unde nu il cautam? Unde gresesc? Daca ar fi sa aleg, ce as putea alege? Persoana care ma iubeste neconditionat sau persoana care uita in orice secunda de existenta mea? Ar fi multe de spus, dar mai bine tac. Adica, mai bine ma opresc din scris… Adica, mai bine tac sau sa nu tac? Voi ce ati face?
Ieri seară am avut parte de un festin muzical. Nu ştiu câţi dintre voi ştiu că în aceste zile Bucureştiul găzduieşte Festivalul Internaţional George Enescu. Aşa că melogărla din mine, după cum bine mă numea cineva din ONR (Orchestra Naţională Radio), a hotărât să meargă la un concert extraordinar. De ce extraordinar? Fiindcă nu mulţi au şansa să meargă la Londra şi să audieze un concert susţinut de Royal Philharmonic Orchestra. Read more »
Linişte. E atât de linişte în jur. Se aude trenul.
Gândurile îmi fug odată cu el. E atât de linişte. O seară în care nu se întâmplă nimic. Doar greierele din curte strică liniştea asta perfectă. Să fie oare liniştea dinaintea furtunii? Aş merge la Otopeni, să văd avioanele cum pleacă şi vin. Însă nu pot merge. Amintirile vor năpădi şi nu ar fi bine. Îmi e dor de tine. Am spus oare asta? Aş vrea să îmi strici liniştea asta. E prea acută pentru mine. Îmi miroase a linişte de mormânt. Şi totuşi… îmi e dor de ducă. Aş prinde un avion de coadă, numai să ştiu că mă poartă spre tine. Aş opri liniştea asta apăsătoare.
<
