Hai să vorbim liber şi fără prejudecăţi
O seară frumoasă de sâmbătă. Liniştită şi răcoroasă. Prima sâmbătă liberă, după foarte mult timp. Cucuietele s-au gândit că o ieşire în oraş ar face ca seara de sâmbătă să se termine şi mai frumos decât începuse. Zis şi făcut.
Ne-am preparat, ne-am coconit şi ca toate fetele ce se “respectă” am decis să ieşim în Centrul vechi al oraşului. Ştiţi voi care. Locul ăla părăsit şi jegos din zona Lipscanului, care între timp s-a transformat în cel mai vizitat loc din oraş. M-am simţit ca la circ. Milioane de doamne şi domnişoare care defilau mai ceva decât la un concurs de frumuseţe şi grămezi de bărbaţi care îşi ţineau o bere în faţă şi salivau mai ceva decât o panteră care îşi ocheşte prada. Lume ca la bâlci. Însă nimic nu avea să ne strice seara fetelor.
Cum de cluburi eram sătule, am decis să mergem la un stand-up. Totuşi am întâmpinat greutăţi şi aici. Toate mesele erau rezervate. Ne-am pus farmecele în mişcare şi am reuşit să găsim o masă pentru 6 cucuiete. Multă lume, chiar foarte multă. Nu mă aşteptam ca românul să servească sâmbăta, stand-up. Şi totuşi, aşteptările mi-au fost înşelate. De-abia dacă puteai să te întorci pe scaun. Vecinul îţi sufla în ceafă, dar nimic nu mă făcea să nu mă simt bine. Ştiţi că sunt înebunită după stand-up. Nici chelneriţa nu a reuşit să îmi strice seara. Ea, care a făcut tot posibilul să ne aducă comanda după ce se termina spectacolul. Ea, care în loc de apa plată mi-a adus apă minerală, iar eu neverificând înainte am turnat ca nesătula apa minerală în cafeaua aburindă. Vă închipuiţi ce cafea am băut? Totuşi, zâmbetul îmi era încă pe faţă. Cuminţele, aşteptam intrarea băieţilor care aveau să ne facă să râdem.
Şi… a început.
Linişte, lume concentrată să guste glumele. După nici măcar două minute, primul cuvânt din seria “hai să vorbim liber şi fără prejudecăţi”, a ieşit ca o bombă din gura celui care presta. O să spuneţi că sunt eu pudică, că n-am mai auzit eu până la vârsta asta de cuvântul “băşină” sau că am îmbătrânit şi nu mai ştiu să râd la o glumă bună. Poate cuvântul ar fi trecut pe la urechile mele şi nu ar fi rămas imprimat pe creieraş, însă, băieţii de la stand-up au continuat să îl uziteze toată seara. Din două în două glume, singurele cuvinte care le ieşeau pe gură, erau: băşină, căcat, pulă, porno şi iar başină, căcat şi ah ce groaznic o duc, “n-am mai futut de trei ani”. Apăi, dragilor, dacă aşa credeţi voi că se face comedie, dacă aşa credeţi voi că încântaţi urechile spectatorilor, vă înşelaţi. Am rămas cu un gust amar, cu o părere de rău după bănişorii pierduţi şi cu gândul că n-am să mai calc pe acolo prea curând. Vor exista şi cârcătaşi care vor spune:
- ce dracu ştie asta despre stand-up?
Şi, chiar aşa este. Nu ştiu foarte multe. Totuşi, trucul ăsta cu cuvinte murdare îl poţi folosi prima oară. Îi prinzi odată sigur, dar a doua oară, nu cred. Am văzut şi bărbaţi dezgustaţi de programul de doi lei. Deci, nu era numai părerea noastră. Culmea, că în sală erau câţiva oameni din lumea filmului, oameni care au avut ceva tangenţe cu câteva ore de cultură la viaţa lor, iar ei erau cu gura până la urechi. Oare, a înebunit lupul sau am îmbătrânit eu? Nu sunt o pudică. Mai gust şi eu din când în când o glumă mai porcoasă, dar să construieşti un întreg număr doar pe cuvinte de genul celor de mai sus, atunci e chiar trist. Înseamnă că noi ca naţie, ne-am îndrăgostit de ştirile de la ora 5, ne place în mahala şi mâncăm pe păine numai cuvinte porcoase. Halal.
Seara a fost ruinată, am plecat toate fără urmă de zâmbet şi ne-am băgat căpuşoarele în pernă fără pic de regret. Vom aştepta clipa, în care vom avea parte de un Jerry Seinfeld, Bob Newhart, Bill Cosby, Martin Lawrence etc. Până atunci, însă, vom mai avea mult de aşteptat.
Tags: de weekend, porcarii, stand-up
<
