Sufleţica

Posts Tagged ‘Dor’

Am pus lacăt sufletului. Să nu cumva să încercaţi să îl deschideţi. Nu veţi găsi decât amărăciune şi multă disperare. Prefer să îl închid şi să uit de el. Mai bine să stea ferecat şi să nu mai simtă durerea şi dorul ce îl macină. Să stea în cuşca lui acolo, că şi aşa nu-i bun de nimic.

Da… îmi este dor… şi???

Azi, îmi permit să fiu tristă. Azi, îmi permit să îmi fie dor. Azi, îmi permit să-ţi simt lipsa. Azi, mai mult ca oricând îmi permit să îmi doresc îmbrăţişarea ta. Azi, am nevoie de tine. Azi, simt lipsa pasului absent. Nu mă lua în seama, azi, am febră. Îmi permit orice.

Octavian Paler

Duminică, zi binecuvântată… de odihnă şi relax. M-am trezit aproape de miezul zilei. Întind mâna spre telecomandă şi deschid televizorul. Speram să mai pot moţăi în compania lui. Ghinion. Pe H.B.O se difuza… ghici ce?

Da, am văzut pentru a nu ştiu câta oară P.S: I love you şi tot pentru a nu ştiu câta oară am plâns şi plâns. Şi uite aşa mi-am deschis din nou apetitul de irish music.  Chiar aş vrea cândva să văd şi eu acele ţinuturi mirifice. Până atunci pot spune doar:

P.S: imi e dor de tine.

Cum poate să-ţi fie dor de o persoană,
pe care nici măcar nu o pasionează existenţa ta?

Dimineata de vineri. Dificil. As vrea sa mai lenevesc. Imi este extrem de somn. Datoria ma cheama. Pacat. Ar fi fost o dimineata frumoasa de lenevit. Mirosul cafelei imi patrunde in nari. Mi-ar trebui kilograme de cafea sau poate o perfuzie pentru a ma trezi. Gandurile mele sunt amortite, asa cum iti amorteste tot corpul dupa o mica anestezie.

Torsul motanelului meu, imi rasuna placut in ureche. Nici el, nu are chef sa paraseasca patucul. Dar ce ii pasa lui? Dupa ce eliberez eu locul, pune stapanire pe tot patul si sforaie ziua intreaga. Astazi as vrea sa fac schimb cu el. Sa mearga el la munca in locul meu, iar eu sa lenevesc o zi intreaga. Fericit, din toate punctele de vedere, motanul meu. Nu are griji, nu are ganduri, nu ii lipseste nimic. Oare ar face schimb cu mine?  Read the rest of this entry »