Îmi este dor…

… de locurile astea. Mă sting de dor. Îmi e dor de un paseo, de zgomotul mării. De priveliştea extraordinară de la apusul soarelui, de tot.

Îmi e dor de glasul tău, de tine, tată

“Mircea… hai la tata”, astea îţi erau cuvintele. Aşa mă alintai tu, numai de oful ă? nu ai avut noroc să ai şi tu un băiat. Până la 13 ani numai Mircea mă strigai. Tare îmi e dor de glasul tău, de tine, tată. Am voie să plâng azi, am voie să te strig, fiindcă dorul de tine este nestins. Ai ştiut să ne creşti, ai ştiut să fi un tată pentru noi şi chiar dacă uneori ai fost prea sever, eu te-am iubit oricum. Nu trece o singură zi, nu trece o singură noapte în care să nu mă gândesc la tine, nu trece o clipă în care să nu îmi strig neputinţa de a te ajuta. Pentru că nu m-ai lăsat. Ai urât toată viaţa să ceri ajutor de la cineva, ai fost prea mândru pentru asta şi eu te-am moştenit, tătucă dragă.

Astăzi ar fi fost ziua ta de naştere şi totodată şi ziua de nume. Cum să-ţi mai spun eu “La Mulţi Ani, tăticule”? Read more »

Aud o vioară

Sunetul ei mă înfioară. În noaptea asta amară aud acorduri de vioară, încet şi sigur îmi pătrund în gânduri. Dorul de vioara-mi preferată stă la pândă în sufletul meu, mă frige, mă arde, îmi usucă inima. Ascult în taină, păstrez liniştea, doar în speranţa că sunetul nu o să se stingă niciodată. Duios arcuşul mângâia corzile calde ale vioarei, sunetul îmi mângâia sufletul, totuşi corzile se rup una câte una. Tresar. Read more »

Liliacul şi un mic colţ de rai

În dimineaţa asta m-am trezit cu miros de liliac în nări. Mă chinui să îmi adun toate simţurile pentru a merge mai departe. Am aranjat un mic colţ de rai pentru sufletul meu.

O zi cu soare

Un zambet, o raza de soare, un gand, o lacrima in zare. In soarele frumos de primavara incerc sa te gasesc la fel ca prima oara. Nu te stiam de nicaieri, dar parca te-am mai vazut undeva… erai timid si rosu in obraji, priviri fugare imi aruncai si parca inima imi patrundeai. Primavara se scurse peste noi, apoi o vara si o toamna, iarna cu greu trecuse pentru noi, dar nici nu ne gandeam ca vom trai mereu ca prima oara. Trecutam si prin bune, dar prea prin multe rele… am reusit sa nu ne doboare vantul si nici ploaia, gandeam prin tine, gandeai prin mine si totul parca era mai usor. Am reusit sa te mentin deasupra furtunii abatute crunt asupra ta, mi-a fost greu sa te mentin pe tine, cand eu eram deja trecuta prin ea… n-a fost usor, dar am putut un zambet drag sa iti aduc. Ma bucur ca iti este bine, imi sfasai sufletul din mine, gandind ca dupa atata greu esti singur si tare iti e greu. O alta primavara se asterne peste noi, un alt inceput pentru noi doi… un soare bland se asterne peste noi sa ne incalzeasca inimile inghetate de prea mult dor si prea mult chin, de al vietii venin. Nu-i bai… m-am trezit un pic cam trista.