Se spune că suferinţa ne este dată pentru a aprecia cu adevărat clipele de fericire ce vin după ea. Mă întreb eu oare: dacă după fiecare suferinţă urmează clipe de fericire, de ce trebuie să mai suferim? Nu putem să ne bucurăm din prima şi gata?
La ce ne foloseşte suferinţa? Poate prin suferinţă ne spălăm sufletele de păcat, ne golim inima şi pieptul de pietrele ce atârnă greu peste ele. Inima mea cred că ar fi mai mare şi mai vie dacă n-ar purta atâta suferinţă. Cred că şi chipul mi-ar fi altul. De aş putea le-aş curăţa de toată suferinţa.
Am văzut totuşi şi oameni care au purtat suferinţa cu ei din clipa în care s-au născut şi până la moarte. Unde era fericirea de după suferinţă?
Suferim oftând, suferim cu dinţii strânşi, suferim fără să vrem, suferim din plăcere, suferim urlând, râzând şi oare toate acestea la un loc ne ajută la ceva? Ne vom trezi în rai? Vom avea covorul roşu la picioare? Nu. Ne măcinăm sufletul şi viaţa aiurea. Nu urmează fericire după suferinţă, ci doar iluzia că suferinţa s-a încheiat. Rămăşiţe din ea rămân ascunse bine în noi şi vor ieşi la iveală atunci când lumea ne este mai dragă.
Nu cred că suferinţa ne ajută să ne cunoştem mai bine. Nu ştiu dacă toţi suferim la fel. Unii se ridică şi o iau de la capăt, alţii se adâncesc în suferinţă şi acolo rămân. Tot ce le-ai spune, câte sfaturi le-ai da, până nu îşi înţeleg suferinţa nimic nu îi va scoate din starea asta. Capacitatea de a ieşi din ea stă în puterile fiecăruia.
Cum bine spunea Martha Bibescu: ” suferinţa este un loc geografic în care ne regăsim cu toţii”.
Stă în firea noastră să umplem spaţiile goale. Eu încerc să-mi umplu spaţiile goale cu amintiri. Dar nu acesta este modul cel mai bun de a trece peste. Acum ştiu. În călătoria vieţii, trebuie să găseşti pe cineva la fel de normal ca şi tine. Dacă iubeşti pe cineva, eliberează-l. Dacă trebuie să-l urmăreşti, atunci probabil nu a fost al tău de la bun început.
Câtă poftă am de un măr zemos! Să curgă zeama din el, să fie dulce şi să îmi încânte nările cu parfumul lui. Sunt atâţia ani de când nu am mai nimerit un măr bun şi sănătos. Merg în piaţă şi dau ture, mă uit, cercetez, dar încă nu am dat peste acel măr care să-mi încânte sufletul. De multe ori mi s-a întâmplat să iau unul, care pe dinafară era superb, dar înăuntru găunos, urât. Păcat. Ne înşelăm de-atâtea ori. În piaţă, în viaţă. Peste tot numai înşelăciune. Găseşti ceea ce cauţi şi când ajungi să îl descoperi, constaţi că este urât pe dinăutru, dar frumos pe dinafăra.
Uneori, când am surprize de genul ăsta, mă gândesc că şi fructele sunt la fel ca oamenii. De multe ori sunt frumoşi, dar tare găunoşi în interior. Stricaţi, otrăviti, plini de maroniul ăla spre negru, care pute tare. Dacă s-ar pune şi oameni în galantare, la fel ar fi. Toţi ne-am îngrămadi pe cei frumoşi, dar nimeni nu s-ar gândi că acasă e posibil să ai mari surprize.
Se întâmplă uneori să treci pe lângă merele mai mici şi un pic cam urâte. Pe ele nu le bagă nimeni în seamă. Stau triste pe tarabe şi aşteaptă ca cineva să îşi aplece ochii peste ele. Nimeni, dar nimeni nu le alege. Se mai găseşte câteodată un om amărât sau cineva care nu mai are timp să caute şi le alege. Atunci când a muşcat prima oara din el, a avut o mare surpriză. Parfumul mult căutat la cele frumoase, îl regăsise în merele astea stafidite, dar tare bune. Cine s-ar fi gândit că de multe ori ambalajul nu contează?
Am revenit cu picioarele pe pământ, după o scurtă vacanţă fenomenală. M-am întors arsă, dar bine dispusă. Plină de viaţă şi cu bateriile încărcate.
Sunt bronzată sau mai bine spus un pic arsă, dar asta nu mă împiedică să fiu veselă.
Îmi pare bine că fetele mele dragi nu m-au uitat. Ada, Aia cu paru sunteţi the best girl in town. Aimee, ţin să îţi mulţumesc şi ţie, pentru frumoasa leapşă ce este mai lungă decât vacanţa avută de mine. Promit că o voi onora cât de curând.
Pissi-mic, îţi mulţumesc şi ţie pentru gândurile frumoase, aceleaşi lucruri şi pentru tine.
Revenirea invizibilului pe bloguleţ a fost o mare uimire pentru mine. Mă bucur că ai mai trecut pe aici. Bogdanic – ţin să te anunţ că nu am citit cartea, am uitat să o iau cu mine în călătorie şi îmi făcusem o grămadă de planuri cu ea. Însă în aeroport am fost surprinsă să constat că o uitasem acasă. Promit însă că în weekend mă voi pune cu burta pe carte.
Mulţumiri merg şi spre cei care au vizitat acest bloguleţ, chiar dacă numai pentru a răsfoi câteva gânduri creionate de mine. Acest lucru mă bucură, este un semn că lumea încă mai are nevoie de puţin sufleţel.
Am o grămadă de poveşti de împărtăşit, dar după ce voi dormi câteva ore bune. Acum fug la somn, după mai bine de 24 de ore de nesomn reuşesc şi eu să îmi întind oasele în pătuc.
Vă pup cu drag.
Pies: ştie cineva unde a fugit fanul meu?
Aveam obiceiul să ne suim în maşină şi să purcedem la drum. Noaptea. Atunci când şoselele erau libere şi lumea era a noastră. Nimic nu se compara cu celebrul “Staaaaaaaai” şi cu muzica ce ne acompania drumul. În miez de noapte, noi doi şi o maşinuţă, mergeam pe cărări necunoscute. Au fost nenumărate ori când dădeam concerte adevărate. Dacă cineva ne-ar fi ascultat, zău că ar fi dat şi bani pe spectacol.
Astă seară butonând radioul din maşină, am avut surpriza să dau peste melodia asta.
Mi-am adus aminte de câte ori am cântat amândoi “So many times”.
Se spune că suferinţa ne este dată pentru a aprecia cu adevărat clipele de fericire ce vin după ea. Mă întreb eu oare: dacă după fiecare suferinţă urmează clipe de fericire, de ce trebuie să mai suferim? Nu putem să ne bucurăm din prima şi gata?
Câtă poftă am de un măr zemos! Să curgă zeama din el, să fie dulce şi să îmi încânte nările cu parfumul lui. Sunt atâţia ani de când nu am mai nimerit un măr bun şi sănătos. Merg în piaţă şi dau ture, mă uit, cercetez, dar încă nu am dat peste acel măr care să-mi încânte sufletul. De multe ori mi s-a întâmplat să iau unul, care pe dinafară era superb, dar înăuntru găunos, urât. Păcat. Ne înşelăm de-atâtea ori. În piaţă, în viaţă. Peste tot numai înşelăciune. Găseşti ceea ce cauţi şi când ajungi să îl descoperi, constaţi că este urât pe dinăutru, dar frumos pe dinafăra.
<
