Lustruiesc ghetuţe

Ani la rând am lustruit ghetuţele în aşteptarea moşului. În acest an voi face excepţia de la regulă. Am auzit prin sat că moşul nu o să treacă în acest an pe la mine. Nu din cauza crizei n-ar trece, ci se pare că şi-a găsit o altă fetiţă. Cu această ocazie mi-am propus să nu îl mai aştept. Gata. S-au dus vremurile când moşul îmi agăţa în poartă ursuleţi şi alte cadouri. În anul ăsta voi vedea şi simţi cum este să nu mai fi vizitat de nimeni, nici măcar de moş.
Ca să nu fie seara atât de neagră am ieşit să văd şi eu minunea de beculeţe. Am fost încântată. Se poate şi la noi, dar numai pe Magheru. Dacă cumva din greşeală faci dreapta sau stânga şi ieşi din bulevard, gata cu lumina. Peste tot e întuneric şi trist. Nici măcar un bec nu există în sectorul 2. Foarte trist. Se pare că în al nostru sector, nenea Onţanu nu a binevoit să ne aprindă nici măcar o torţă.
Luminiţele din centru sunt mai frumoase decât anul trecut. Nuanţele de roşu cu galben chiar dau bine. Măcar în centru să fie sărbătoare, restul cartierelor să trăiască nene în criză.

V-aţi pregătit ghetuţele?

In noaptea asta magică, când toţi aşteptăm să vină moşul, m-am gândit să redeschid şi eu spaţiul sufletului. Înainte de a-mi lustrui ghetuţele, am deschis poarta sufletului. Acum fug să îmi cremuiesc ghetuţele şi să le pun la fereastră, poate cine ştie, am şi eu puţin noroc şi mă vizitează moşul. Am fost cuminte, de chestia asta sunt sigură, aşa că aştept cu drag dimineaţa de mâine.