Oare nu v-am spus eu cât urăsc ziua de luni? Ba da, v-am spus aici şi aici, ba chiar aici. Însă ziua de astăzi nu am să o uit prea curând. Să vă spun şi de ce. Se spune că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. Chiar aşa este. Să încep cu începutul. Ieri, după ce am rămas fără gaze, nu stomacale, ci cele naturale, mai bine zis “gazul metan”, mi-am luat calabalâcul, mama şi am plecat în lumea largă. N-am suferit de frig ieri noapte şi nici de foame. Ne-am descurcat. De dimineaţă am plănuit să plec un pic mai devreme de la locuinţa cu pricina pentru a-mi putea lăsa mama la spital şi apoi să pot merge şi eu ca tot omul de rând la muncă.
Dar socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg.
Trezit la 7, pregătit, coconit şi plecat în jur de ora 8. Locaţie, undeva în zona Unirea, Mitropolie, Budapesta, prima destinaţie, zona Lipscani. Read more »
Ziua de marţi s-a prelungit şi astăzi. Începând cu înjurăturile obişnuite de dimineaţă, din trafic şi terminând cu prăbuşirea sistemului informatic de la locul unde prestez zilnic. Se anunţă o săptămână interesantă. Deja îmi este frică să mai ies din casă. Telefonul nu mă mai vrea, am încercat aseară să îl resuscitez, dar în zadar. Am înţeles astăzi de la anumiţi oameni din domeniu, că anumite cristale ce stau în spatele display-ului, au crăpat. Problemă foarte frecventă la Nokia N70. Sfatul celor din domeniu a sunat în felul următor: ALTUL. Ce nu au înţeles ei, este, că eu nu mă pot despărţi de el. Totuşi, dacă nu există altă soluţie sunt pusă în faţa următoarei probleme.
Se dau 3 variante:
Avem variantele. Nu avem decizia. Ce să aleg?
P.S: adda, ţi-am spus că am şi io mofturi? 
E marti, nu? Si daca e marti, atunci de ce sa nu sarbatorim si cele trei ceasuri rele. La mine nu au fost decat doua pana acum, dar ziua nu e terminata, inca. Daca tot m-am trezit cu fundul in sus, de ce mi-ar merge bine azi? Afara ploua cand m-am trezit, de ziceai ca cineva a uitat un robinet deschis undeva acolo sus. In trafic, numai idioti si cretini. Nu am sa inteleg niciodata de ce pe ploaie nimeni nu mai stie sa conduca o masina.
La serviciu, mormanul de lucrari si termene limita. Pentru ca aceasta zi sa fie cat mai frumoasa, pana si telefonul meu s-a gandit sa imi faca o surpriza. Va intrebati cumva ce surpriza? Pai, a crapat. Iubitul meu Nokia N70, a decedat. De ce toate astea? Ete, asa. Ca e marti. Si acum vin cu zicala aia nenorocita: la omul sarac nici … telefoanele nu trag.
Acum ce puii mei fac eu fara telefon? Ma gandesc sa sun la Vodafone, avand in vedere ca ieri mi-au spus ca sunt un client fidel. Poate imi fac si mie o oferta imbatabila si uite asa ma hotarasc sa mai raman la ei. Nu ca as fi fun acest operator de telefonie, vorba aia, de-acasa nu pot folosi serviciile lor fiindca nu am retea. Pentru a beneficia de o liniuta de frecventa, ar trebui sa ma sui pe casa.
O zi frumoasa ca asta nu am mai trait de mult timp, si inca nu s-a incheiat. Oare nu puteam sa sar peste ziua asta de marti? Nici macar nu e 13.
<
