Posts tagged: Iarna

Armata albă

By Sufletica | 25/01/2010

Se zvoneşte în târg că s-a format pe ascuns o mare armată albă. Nimeni nu ştie cine a finanţat-o, nimeni nu ştie pentru ce a fost creată, însă există certitudinea că există. Copiii sunt rugaţi să nu iasă afară, părinţii sunt invitaţi la luptă.

Read more »

De la început

By Sufletica | 18/01/2010

Iar ninge, iar o luăm de la început. Cu nervi, cu lopată, cu trafic de coşmar.

Iar e luni, iar o luăm de la început. Cu mers la serviciu, cu nervi, şedinţe, gălagie.

Iar sunt răcită, iar o iau de la început. Cu nurofen, muci, febră şi gândul care nu îmi dă pace.

“Oare m-am porcit de tot?”

Frisoane interminabile

By Sufletica | 17/12/2009

frisoane  Ieri noapte m-am trezit undeva în jurul orei 3. Dormisem doar o oră. Fiecare părticică a corpului îmi tremura de parcă adormisem afară în gerul năpraznic. Am ţinut-o aşa preţ de 15 minute, încercam să îmi revin şi nimic. Apoi m-am cufundat din nou în somnul adânc. Dimineaţă m-am trezit mai bine, însă minunea a durat doar 5 minute. Simţeam cum încep să tremur din tot corpul. Între mine şi gelatina de la piftie nu exista nici-o diferenţă. Cu greu am ajuns la serviciu, unde am stat îmbracată ca afară. Au trecut ore, mi-am zis că probabil este primul semn de răceală. Am prestat ceva medicamente preventiv, să nu cumva să ajung la porcină. Nimic. Răceala nu m-a cuprins şi totuşi eu tremur fără oprire. Oare chiar aşa de mult să urăsc iarna? Nu cred. Îmi e frig cu toate că în casă sunt pe puţin 23 de grade, iar eu sunt îmbracată precum un schior. Vreau să se oprească tremuratul ăsta. Cer prea mult?

Amintiri de iarna

By Sufletica | 15/12/2009

tb_150_0712_bv_zapada_str_329201Zapada care a inceput sa se reverse peste noi imi rascoleste ceva amintiri. Erau vremuri frumoase pe o parte, dar si triste pe alta. Frumoase, fiindca eram la inceputul relatiei si parca totul ni se parea ca este mirific. Triste, fiindca el trecea prin clipe grele. Azi totusi as vrea sa va povestesc unul din momentele frumoase traite.
Pe vremea aia, el avea o dacie 1310 imprumutata. Era veche saraca, dar buna pentru a ne satisface anumite probleme. Fiind atat de veche, caldura nu, dezaburire nu, intre ea si un iglu, practic nu era nici-o diferenta.
In schimb, ca tot romanul descurcaret, dotase masina cu un mop, din acela de spalat pe jos. La ce ne folosea mopul? Pai, eu neavand ce face in dreapta soferului, dezabuream cu mopul geamul din spate al daciei. Era o intreaga comedie, lumea se uita la noi ca la urs, iar noi radeam ca disperatii. Erau vremuri grele, insa eram doi. Si ningea, si nimic nu ne statea in cale. Nici mopul, nici iarna, nici problemele grele ce se abatuse pe umerii lui.
Eram noi doi, o dacie, un mop si iarna ce se asternea peste noi.

Ninge… ninge

By Sufletica | 12/12/2009

iarnaDa. A venit iarna. Ninge uşor şi liniştit. Nu iubesc acest anotimp, însă rămân mereu mută în faţa primilor fulgi ce cad uşor şi liniştit. Atmosferă frumoasă ce îmi încălzeşte sufletul. Sunt fericită că am oameni frumoşi şi buni în jurul meu. Toţi aceştia reuşesc să stingă focul din sufletul meu. Le mulţumesc pe acestă cale şi le dăruiesc din tot sufletul cântecelul din această dimineaţă.

Vă mai aduceţi aminte de Moş Gerilă?

By Sufletica | 13/12/2008

În dimineaţa asta bineînţeles că iar nu am dormit, a trebuit să merg în service cu maşina… bleah… asta e… acu întoarsă frumuşel acasă aş fi vrut să fac şi eu ce fac toate femeile seriose în ziua de sâmbătă, adică, puţină curăţenie. Dar cum aspiratorul nu are prea multe taste am renunţat repede la el şi m-am aşezat ca o cloşca în fotoliul călduţ şi drăguţ din faţa computadorului. Răsfoind cutia cu maimuţe am dat peste o straşnică poezie a copilăriei mele, îndepărtate, îndepărtate… mamă ce mult a trecut, am îmbătrânit… hmm… Voi vă mai aduceţi aminte de Moş Gerilă? Eu da, el mi-a alintat copilăria mulţi ani, ce Moş Niculae, ce Moş Crăciun ăştia sunt tinerei, mie îmi place Moş Gerilă al meu şi ca dovadă cât de fun era am păstrat această poezie, odă, închinată lui.

“Moş Gerilă dacă vrei / Să ne-aduci nişte ulei

Dacă sacul este mare / să ne-aduci şi nişte carne

Dar să fie de purcel / Nu de oaie sau de miel

Că ne-am săturat de oi / de când n-ai mai fost la noi

Dacă vii cumva pe jos / Să ne aduci şi zahăr tos

De măsline nu-ţi mai zic / C-o fi sacul găurit

De-ntârzii o zi sau două / Să ne-aduci şi nişte ouă

Că-ţi facem şi noi cafea / Dacă ne aduci mata

Moş Gerilă dacă-ai şti / Ce criză-i de butelii

Eu chiar nu m-aş supăra / De mi-aduci una mata

Să ne-aduci şi-un unt mai mare / Să ajungă la fiecare

Şi nişte brânză de vaci / S-apuce şi cei săraci

Moş Gerilă, Moş Gerilă /Dacă vii cu o maşină

Să ne-aduci ceva căldură/ C-am făcut brumă la gură

De-o aşa temperatură/ Mai avem şi noi un of

Că n-avem nici-un cartof / Iar de stai la rând şi-apuci

Să alegi şi nişte nuci / Şi de treci prin aprozar

să ne-aduci cartofi mai mari / Şi de vii cu săniuţa

Să ne-aduci şi hârtiuţa / Să ne ştergem la popou

În noaptea de Anul Nou.

Răspunsul lui Moş Gerilă:

dragii moşului nepoţi / eu v-am ascultat pe toţi

Cu plăcere şi răbdare / de la mic până la mare

Ce vreţi voi s-aduc nu pot / Că dă-m  totul la export

Dacă vreţi v-aduc spanac / Că spanac avem cu carul

de la Popey Marinarul.

Trebuie să o actualizez, să fie în trend cu vremurile de azi, dar cu altă ocaziune… acum nu am chef… îmi e aşa o lene, de mă doare…