Atunci când omul nu are ce să facă, îşi găseşte singur de lucru. Cam aşa am procedat şi eu. Toate instinctele mi-au spus încă de dimineaţă:
- nu ieşii din casă.
Dar eu nu şi nu, Batman… Batman. Şi am purces la drum. Nişte cumpărături de urgenţă nu îmi dădeau pace.
Am băgat viteză şi dusă am fost spre hypermarket-ul Cora. Nu vă mai povestesc de drum, gropi, nesimţiţi şi vremea de afară. Pe-astea le ştiţi cu toţii.
Ajung, găsesc loc de parcare “la botul calului”, cum ar spune un clasic în viaţă şi mă încumet să intru în colosul cumpărăturilor. Liniştită şi calmă , fiindcă aşa mi-am propus de acasă. În dreptul unui raion cu o frumoasă promoţie, mă opresc să cumpăr şi eu minunăţia. Numai că socoteala din gând nu este aceeaşi cu cea de la raion. Pe etichetă scria clar: găleată, storcător şi mop. La raft găseai doar: găleată şi storcător. Mopul… pauză. Mă învârt, mă mai uit odată pe etichetă, număr şi totuşi lipsea mopul. Arunc o privire în jur şi zăresc o domnişoară pe role ce se plimba printre rafturi. more…

Astă seară după cum v-am relatat aici am fost la o frumoasă partidă de bowling. Distracţie, antren, pierderi, câştiguri, într-un cuvânt o seară destul de reuşită. Am plecat cu un imens zâmbet pe faţă cu toate că eram destul de obosită, dar relaxarea asta mi-a prins bine. Mă sui frumuşel în maşină, aranjez toate cele şi purced fericită la drum. Nici bine nu parcurg 5 km că toată seara asta frumoasă se spulberă în nici mai mult, nici mai puţin de o secundă. Mergând pe drumul cu prioritate liniştită zăresc un taxi staţionat. Nimic interesant până aici. Numa că “dobitocul” se hotăreşte brusc să plece de pe loc. Nu tu more…

Mda…se pare ca mi-ati dorit sa nu imi mearga asa de bine astazi dupa articolul meu de dimineata. Cat de bine ma trezisem si eu! Of…Nici bine nu am iesit din strada mea ca ziua deja era ruinata. O imensitate de coada automobilistica se intindea in toata splendoarea ei pe cativa kilometrii buni. Calm, calm… imi spun in sinea mea. Precum melcul am reusit sa inaintez cu 2km/h, dar inaintam asta era cel mai important lucru. Stand frumusel pe banda mea simt o stralucirea frumoasa in ochisorii mei si imi zic :
- waw…soarele imi zambeste!
Aiurea, imi zambea faza lunga si flash-urile unui “meserias” din trafic, un sofer foarte iscusit care intrase pe banda 1, crezand ca noi toti ceilalti ne vom da la o parte de pe banda noastra sa ii facem loc. more…

Ieri seara navigând pe bloguri am dat peste un post destul de haios şi trist în acelaşi timp. Citeam şi mă gândeam că poate unele lucruri din postul ăla erau un pic umflate şi bang…. astăzi m-am convins pe propria piele că postul este sută la sută adevărat. Rebel_yell este vinovată că m-a tras cu piciorul, of… şi acum regret că am citit postul respectiv. Păţania ei acum şi păţania mea… cum să vă descriu eu povestea ca să mă înţelegeţi că povestea ei a fost mult mai blândă decât asta care o să urmeze?
Încerc să descriu cu cuvintele mele: băga-mi-aş ce nu am în cârdăşia şi hoţia pe care o practicaţi domnule Onţanu. Nu este nicio diferenţă între hoţii de rând şi voi. Nişte idioţi şi cretini începând de la Poliţia Rutieră, pe care de-altfel o lăudam cândva, apoi urmând deştepţii cu multe şcoli de la Supercom şi lăudatul edil mai mare de un kil – Onţanu. Acum că m-am descărcat un pic, hai să vă demonstrez de ce sunt aşa de înverşunată. Am ieşit în seara asta pentru anumite treburi, primul pit-stop a fost în faţa celebrului Mall-Bucur Obor. Adică nu chiar în faţa lui, ci vis-a-vis, aveam treabă la farmacie. Cum norocul nu prea mă urmăreşte de ceva vreme încoace, bineînţeles că nici astă seară nu a fost cu mine. Ajung, niciun loc de parcare, singurul loc disponibil era la limita, limitelor, adică ultimul loc de la graniţa dintre staţia de autobuz şi parcare. Am oprit, m-am uitat şi parcat, în viziunea mea regulamentar, nu era niciun semn din care să reiasă că parcarea este interzisă, numai că de la maşina încolo începea staţia. Îmi zic în gând, nu-i bai, nu-s în staţie, numai că sunt ultima maşină, cam prost gândesc eu, dar pt 5 minuţele nu omor pe nimeni. Trag frâna de mână şi bang mă pocneşte gândul: “dacă baieţii sunt la pândă şi îmi ridică maşina?” Nu cred că este posibil aşa ceva, îmi răspund rapid. Deci ora 19.45 parchez, ies repede din maşină, mă uit în stânga, în dreapta nu văd ceva suspect şi o iau rapid spre farmacie. Ora 19.57 ies nu văd maşina. E… nu se poate îmi zic eu, am uitat locul unde am parcat. Mă uit în stânga, în dreapta…nimic. more…

Peste tot în lumea asta exist? un gram de luciditate, se pare c? la noi a disp?rut ?i ultima s?mân?? de luciditate. Se pare c? vom avea parte de cea mai bun? afacere pe care putea s? o lanseze Românica noastr? iubit?. Vom avea profituri de minune, vom fi ramp? de lansare în economia mondial?. Nu m-a? fi gândit niciodat? c? voi tr?i în raiul “pro?tilor”. Da, pro?ti, dac? s-a ajuns la acest nivel de prostie uman?. S? d?m liber la experien?e pe Oameni … exact a?a cum am scris pe Oameni. Eu am o propunere pentru genialul om care a avut aceast? idee. Începe domnule cu tine, more…

… eu mă las de volan. Nu aş vrea să mă întâlnesc cu aşa un cretin în trafic. Mă înfior numai la gândul că există aşa oameni inconştienţi. Tot am vorbit astăzi de ce fel de şofer eşti… sper că nu aşa:
 Sursa