Mă nervozează:

- că nu îmi găsesc porţia de somn deţinută acum câtva timp;
- matracucele;
- femeile care se cred femei, dar habar nu au ce înseamnă cuvântul ăsta;
- idioţii;
- nesimţiţii din trafic;
- motanul, fiindcă în fiecare seară ne batem pe laptop (el încearcă să doarmă pe taste şi eu nu pot să scriu);
- ideea că mâine e vineri şi trebuie să mai muncesc;
- tu, că ai plecat;
- filmele de la tivu;
- noaptea că trece aşa de repede;
- matracucele – dar asta am mai spus;
- mincinoşii;
- şi faptul că nu deţin acum o bucăţică de ciocolată amăruie.

chestii enervante domnule, nu glumă…

Cu ajutorul colegei mele Oana, am reuşit să îmi înseninez ziua…. sper să vă aducă şi vouă un pic zâmbetul. O conversaţie banală la un Call center:

Aceasta este o conversaţie adevarată care s-a petrecut la linia de ajutor a Word Perfect. Operatorul a fost concediat după această discuţie însă nimeni nu-l poate învinui.

Operator: “Ridge Hall, asistentă cu clientul; cu ce vă pot ajuta?”

Client: “Da, păi, am probleme cu WordPerfect.”

Operator: “Ce fel de probleme?”

Client: “Păi, în timp ce scriam, dintr-o dată mi-au fugit cuvintele”

Operator: “Au fugit?”

Client: “Da, au dispărut”

Operator: “Acum ce vă apare pe ecran?”

Client: “Nimic”

Operator: “Nimic??”

Client: “Este gol; nu acceptă nimic din ce scriu”

Operator: “Mai sunteţi pe WordPerfect, sau aţi ieşit din program??”

Client: “Cum să-mi dau seama?”

Operator: “Vedeţi fereastra programului pe ecran??”

Client: “Ce-i aia fereastră?”

Operator: “Nu contează. Puteţi să mişcaţi cursoul pe ecran?”

Client: “Păi nu există niciun cursor: V-am zis, nu acceptă nimic din ce tastez”

Operator: “Monitorul are un beculeţ care să vă indice dacă e deschis??”

Client: “Ce e aia monitor?”

Operator: “Este chestia aia cu ecran care arată ca un televizor pe care vă arată ce scrieţi. Are jos o lumina micuţă care să vă arate dacă este deschis??”

Client: “Nu ştiu”

Operator: “Atunci, uitaţi-vă în spatele monitorului şi vedeţi unde duce cablul de alimentare. Îl puteţi vedea?”

Client: “Da, da, cred că da”

Operator: “Perfect. Urmăriţi cablul şi vedeţi dacă este în priză”

Client: “Da, este”

Operator: “Când eraţi în spatele monitorului, aţi văzut că acolo erau doua cabluri în spate, nu doar unu??”

Client: “Nu”

Operator: “Păi, sunt două. Vă rog să vă uitaţi din nou în spate şi să gasiţi cel de-al doilea cablu”

Client: “L-am găsit”

Operator: “Urmaţi-l şi vedeţi dacă capătul celălalt este introdus corect în spatele computerului”

Client: “Nu ajung”

Operator: “Bine. Dar măcar puteţi vedea dacă este introdus bine??”

Client: “Nu”

Operator: “Chiar dacă încercaţi să vă aplecaţi mai mult tot nu vedeţi??”

Client: “Nu văd, nu pentru că nu ajung la el,  ci pentru că e intuneric”

Operator: “Întuneric?”

Client: “Da, lumina din birou e stinsă şi singura lumină pe care o am vine de pe ferestră, dar nu e de ajuns”

Operator: “Păi, vă rog să deschideţi lumina pentru câteva minute”

Client: “Nu pot”

Operator: “Nu puteţi? De ce??”

Client: “Pentru că e pană de curent”

Operator: “Pană……… pană de curent?!?! Aha, mda, bine, am înţeles acum care e problema. Mai aveţi cutia în care a venit computerul şi manualele de funcţionare??”

Client: “Da, le ţin în dulap”

Operator: “Foarte bine. Luaţi-le, scoateţi computerul din priză, împachetaţi-l în cutie aşa cum era când l-aţi cumpărat. Apoi duceţi-l la magazinul de unde l-aţi luat”

Client: “Chiar? Este chiar atât de grav?”

Operator: “Da, mă tem ca da”

Client: “Bine, atunci. Ce să le spun??”

Operator: “Spuneţi-le că sunteţi al dracului de tâmpit pentru a avea un computer!!!!!”

ps: mulţumesc, Oana