Dacă ăştia sunt şoferii…

… eu mă las de volan. Nu aş vrea să mă întâlnesc cu aşa un cretin în trafic. Mă înfior numai la gândul că există aşa oameni inconştienţi. Tot am vorbit astăzi de ce fel de şofer eşti… sper că nu aşa:
 Sursa

Chestii care mă nervozează

Mă nervozează:

- că nu îmi găsesc porţia de somn deţinută acum câtva timp;
- matracucele;
- femeile care se cred femei, dar habar nu au ce înseamnă cuvântul ăsta;
- idioţii;
- nesimţiţii din trafic;
- motanul, fiindcă în fiecare seară ne batem pe laptop (el încearcă să doarmă pe taste şi eu nu pot să scriu);
- ideea că mâine e vineri şi trebuie să mai muncesc;
- tu, că ai plecat;
- filmele de la tivu;
- noaptea că trece aşa de repede;
- matracucele – dar asta am mai spus;
- mincinoşii;
- şi faptul că nu deţin acum o bucăţică de ciocolată amăruie.

chestii enervante domnule, nu glumă…

Call Center

Cu ajutorul colegei mele Oana, am reuşit să îmi înseninez ziua…. sper să vă aducă şi vouă un pic zâmbetul. O conversaţie banală la un Call center:

Aceasta este o conversaţie adevarată care s-a petrecut la linia de ajutor a Word Perfect. Operatorul a fost concediat după această discuţie însă nimeni nu-l poate învinui.

Operator: “Ridge Hall, asistentă cu clientul; cu ce vă pot ajuta?”

Client: “Da, păi, am probleme cu WordPerfect.”

Operator: “Ce fel de probleme?”

Client: “Păi, în timp ce scriam, dintr-o dată mi-au fugit cuvintele”

Operator: “Au fugit?”

Client: “Da, au dispărut”

Operator: “Acum ce vă apare pe ecran?”

Client: “Nimic”

Operator: “Nimic??”

Client: “Este gol; nu acceptă nimic din ce scriu”

Operator: “Mai sunteţi pe WordPerfect, sau aţi ieşit din program??”

Client: “Cum să-mi dau seama?”

Operator: “Vedeţi fereastra programului pe ecran??”

Client: “Ce-i aia fereastră?”

Operator: “Nu contează. Puteţi să mişcaţi cursoul pe ecran?”

Client: “Păi nu există niciun cursor: V-am zis, nu acceptă nimic din ce tastez”

Operator: “Monitorul are un beculeţ care să vă indice dacă e deschis??”

Client: “Ce e aia monitor?”

Operator: “Este chestia aia cu ecran care arată ca un televizor pe care vă arată ce scrieţi. Are jos o lumina micuţă care să vă arate dacă este deschis??”

Client: “Nu ştiu”

Operator: “Atunci, uitaţi-vă în spatele monitorului şi vedeţi unde duce cablul de alimentare. Îl puteţi vedea?”

Client: “Da, da, cred că da”

Operator: “Perfect. Urmăriţi cablul şi vedeţi dacă este în priză”

Client: “Da, este”

Operator: “Când eraţi în spatele monitorului, aţi văzut că acolo erau doua cabluri în spate, nu doar unu??”

Client: “Nu”

Operator: “Păi, sunt două. Vă rog să vă uitaţi din nou în spate şi să gasiţi cel de-al doilea cablu”

Client: “L-am găsit”

Operator: “Urmaţi-l şi vedeţi dacă capătul celălalt este introdus corect în spatele computerului”

Client: “Nu ajung”

Operator: “Bine. Dar măcar puteţi vedea dacă este introdus bine??”

Client: “Nu”

Operator: “Chiar dacă încercaţi să vă aplecaţi mai mult tot nu vedeţi??”

Client: “Nu văd, nu pentru că nu ajung la el,  ci pentru că e intuneric”

Operator: “Întuneric?”

Client: “Da, lumina din birou e stinsă şi singura lumină pe care o am vine de pe ferestră, dar nu e de ajuns”

Operator: “Păi, vă rog să deschideţi lumina pentru câteva minute”

Client: “Nu pot”

Operator: “Nu puteţi? De ce??”

Client: “Pentru că e pană de curent”

Operator: “Pană……… pană de curent?!?! Aha, mda, bine, am înţeles acum care e problema. Mai aveţi cutia în care a venit computerul şi manualele de funcţionare??”

Client: “Da, le ţin în dulap”

Operator: “Foarte bine. Luaţi-le, scoateţi computerul din priză, împachetaţi-l în cutie aşa cum era când l-aţi cumpărat. Apoi duceţi-l la magazinul de unde l-aţi luat”

Client: “Chiar? Este chiar atât de grav?”

Operator: “Da, mă tem ca da”

Client: “Bine, atunci. Ce să le spun??”

Operator: “Spuneţi-le că sunteţi al dracului de tâmpit pentru a avea un computer!!!!!”

ps: mulţumesc, Oana