Se pare că veşnica noastră problemă este şi va rămâne mâncarea. Cum noi nu prea avem în zonă multe variante de fast fooduri şi alte locaţii de ajutor în cazuri de mare foame, fiindcă locaţia de activitate zilnică (şi anume serviciu) este un pic situată cam în câmp, suntem nevoiţi să mâncăm ceea ce găsim repejor, dar sigur. Acum ceva timp undeva în apropiere a răsărit o gheretă cu oameni harnici şi foarte atenţi la stomacurile noastre. Frumos la început, chiar dacă de afară nu dai doi bani pe gheretă. Ce conta? Urât afară, dar bună rău mâncarea pe care o preparau omuleţii de acolo, preţuri fără concurenţă , porţii pentru toată familia. Minunea nu a durat decât o lună, apoi încet, încet, omuleţii au început să mai raţioneze porţiile, să crească preţurile. Oricum sunt încă acceptabili… dar, au început să nu mai prepare nici aşa de bine (precum o făceau la început ) mâncarea. Astăzi frăţiorul meu de suferinţă Sorin, s-a gândit el că mi-ar fi foame şi a avut un gând fugar şi-mi spune:
- Soro în 5 min să te găsesc jos, mergem să luăm de mâncare de la gheretă.
- Of, nu pot, sunt prinsă rău, am treabă, mesaje de făcut, bla..bla..bla… (adică de bloguit) 
- Nici vorbă, acum mergem, am spus, am zis.
Se împachetează Sufletica bine şi purcede la drum. Ajungem la o oră cam nepotrivită (adică 12) când stomacul tuturor din preajmă explodează. Coadă, de ziceai că dau pe gratis. Şi stăm noi, juma de oră în frig, timp în care i-am zis câteva vorbuleţe de dor “frăţiorului meu” gen:
- Cine naiba m-a pus să vin cu tine? Câtă treabă aveam de făcut…
- Hai soro că scăpam acuma, stai, mai sunt 15 comenzi în faţă şi gata.
Bine, bine, dar ce mâncăm? Cum stomacul meu nu prea avea multe în program, ar fi măncat şi nu prea ar fi măncat, oscilam între un orez cu lapte sau un “cătel cald”.
Frăţiorul meu face repede un pic de marketing şi totodată monetarul din buzunar şi BANG îi sclipeşte ideea:
- Soro, îmi iau cărnaţi cu cartofi prăjiţi. Mare bine, sunt mari, la grătar şi pe deasupra mai sunt şi doar de 2 lei.
- Ok, de ce nu? Sunt chiar apetisanţi, zic eu înfrigurată.
Dupa 30 de minute reuşim să dăm comanda, luăm fericiţi mâncarea şi fuguţa la servici să prestăm. Eu având de lucru, am combinat utilul cu plăcutul, nici eu nu ştiu care ar fi utilul în această propoziţie şi plăcutul. Utilul (munca), plăcutul (mancarea) sau invers? Până mă edific mai îmi trebuie ceva timp…
Ok, toate bune şi frumoase până acum 10 minute când frăţiorul meu îmi spune pe mess:
materazzi: sorooo
sufletel: da
materazzi: scrie pe blog ca am fost azi la fost food
materazzi: si am stat la coada
materazzi: app nu au fost buni carnatii….
sufletel: hahaha
materazzi: naspa rau
sufletel: nu au fost buni?
materazzi: nefacuti
sufletel: e na?
sufletel: serios?
materazzi: si gretosi
Şi eu care am stat toată ziua cu gândul la cârnaţii aia
Morala: Frăţiorule, mai bine ne lăsăm de mâncat sau ieşim la plante să bem o cofiii
?eful are concediu WC-ul e ocupat
Sar la nivelul salariului ?i ?eful a f?cut o gre?eal?
<
