Posts tagged: leapsa

Niciodată… să nu spui niciodată

By Sufletica | 02/10/2009

Viaţa m-a învăţat că nu este bine să te arunci cu capul înainte şi să spui ” niciodată nu aş face acel lucru”. Atunci când îţi este lumea mai dragă, totdeauna, ea, viaţa, o să vină şi o să-ţi demonstreze contrariul celor afirmate de tine. Aşa ajungem să facem compromisuri, să iertăm, să facem chestii pe care cândva toţi susţineam că nu le-am face.

Deosebita de Aimee îmi întinde o lepşuţă în care ar trebui să susţin ce nu aş face. Greu… totuşi o să încerc.

Ar trebui să înşirui câteva lucruri pe care nu le-aş face, deci: Read more »

Traiasca muzica (leapsa)

By Sufletica | 01/10/2009

Leapsa muzicala. De ce? Fiindca azi e ziua internationala a muzicii. Naicu zice sa sarbatorim fiecare prin a posta o melodie care ne incanta sufletul. Puteti prelua leapsa toti cei care iubiti muzica. Acum vom vedea cati melomani avem pe frecventa. :D

PS: pentru el: nu m-am putut abtine. :))

Leapşă din babilon

By Sufletica | 21/09/2009

Se pare că toată lumea mă iubeşte, tocmai de aceea atunci când au o leapşă de întins, îşi aduc aminte de Sufleţica. Pe mitză nu îl introduc în categoria celor care mi-au mai întins lepşe, fiindcă asta-i prima pe care mi-o aruncă. Sper să nu mă mai iubească şi pe viitor. :D
Deci lepşa babilonului sună cam aşa:

1. Ce speli prima dată la duş?
Dinţii. :D
2. Care e culoarea ta de helancă preferată?
Mov. Vorba aia: puţin mov îmi mai lipseşte.
3. Îţi place cafeaua?
Normal. Dăăă… aveţi dovada în widget-ul expus pe prima pagina a Sufleţelului.
5. Cum te simţi acum?
Extraordinar, ne-mai-coţopenit de bine. Sunt în culmea extazului. Se simte?
6. Care e ultima literă din numele persoanei de care eşti îndrăgostit/ă?
Care literă? De la numele de familie sau de la cele două prenume? Mai explicit, vă rog. Da?
7. Care e ultimul vis pe care l-ai avut? Read more »

Poveste de spus mai departe (ep. 19)

By Sufletica | 09/09/2009

Fiind una dintre fericitele blogăriţe care au primit în dar această poveste, nu am decât, să mă consider onorată. Datorită “gurului“, am făcut şi ore suplimentare. Povestea de spus mai departe a fost iniţiată aici. Vă rog să citiţi toată tot firul ei, altfel, nu veţi afla niciodată prin câte chinuri a trecut săraca Orfelia.

“În mijlocul pavilionului central se afla un calendar dintr-acela pe care îl rupi în fiecare zi. Se duse spre el şi rupse ultima foaie, cea cu 31 decembrie. Pe loc rămase înmărmurită ca o stană de piatră. Nu-i venea să creadă ce vedea. Se frecă la ochi şi se uită mai bine la calendar. Era 32 decembrie.
Cînd, în spatele ei se auzi o…”

băşină.

Orfelia, oripilată, se întoarse speriată şi exclamă:

- Şi Tu, Doamne?
- Scuze, zise Dumnezeu. Sfântul Petru a gătit fasole la prânz şi nu mă pot abţine.
- Nu te scuz până nu-mi spui ce e cu ziua asta de 32 decembrie şi unde e Gigel.

- Păi, ce să zic, măi, Orfeliou? Dracu’ ştie. Stai să-l sun.

Dumnezeu scoase de sub barba Sa cel mai frumos telefon mobil pe care Orfelia îl văzuse în viaţa ei.
- Ce model e? întrebă Orfelia încântată.
- Este un Serafim-Eustachie Slide. Stai aşa, că sună. (…) Nu răspunde, mai încerc o dată. (…) Nimic. Asta e ultima oară.
Maleficul auzi într-un final telefonul vibrând lângă coasă.
- Mdea… Cine e la telefon? răspunse Satana.
- Băi, pe unde umbli? Te-am sunat în voi, adică în draci.
- Care eşti, Mă? Eşti Tu, Ăl de eşti?
- Da, Eu sunt Cel ce sunt. Auzi, cum e cu asta cu 32 decembrie? Read more »

Leapşă exotico-geografică

By Sufletica | 09/07/2009

Fetele de la HotCity au întins o leapşă destul de frumoasă, zic eu. Trebuie să descrii o anumită destinaţie turistică, cu condiţia ca aceasta să nu fie una cunoscută. Waw… mi-am zis, uite visul meu s-a îndeplinit. De când îmi doream eu să scriu despre destinaţia mea favorită. Întotdeauna am visat să ajung în locuri cât mai îndepărtate şi cât mai exotice. După ce o să “fur” valizele puse în joc la această leapşă, îmi iau avionul şi am fugit. Destinaţia visului meu este Seyschelles, oficial Republica Seyschelles, un arhipeleag format din 158 de insule din Oceanul Indian. Una mai frumoasă decât alta. O destinaţie cât se poate de exotică. Din grupul acesta de insule doar 16 sunt destinate turiştilor, dar nici acestea în totalitate. Există perioade ale anului când turiştii nu au voie să viziteze unele insule, deoarece acestea sunt pline de broaşte ţestoase gigant care îşi depun cuminţele ouăle.

Apoi mai sunt ceva insule care sunt în proprietate privată, ele aparţinând anumitor familii de aristrocraţi. Of… ce mi-aş cumpăra şi eu o insulă pe acolo. :( Totuşi una din insule este deschisă publicului larg de turişti tot anul. Aceasta este insula Mahe, o insulă de granit ce se află în vecinătatea capitalei Seyschelles. Clima blândă de pe tot parcursul anului favorizează turismul. Rareori s-au întâlnit temperaturi mai jos de 24 de grade. Deci, până şi în luna Decembrie poţi sta la soare liniştit, fără să îţi faci probleme că îngheţi.  

Insula este de tip granitic şi numără peste 70 de plaje situate în peisaje naturale diverse, de o frumuseţe dramatică.

În afară de plajă, scuba diving şi alte nebunii obişnuite de vacanţă, poţi să te relaxezi la o partidă de golf sau pur şi simplu să priveşti magnificul apus de soare. Concluzie:

Seyschell-ul este o destinaţie de vis. Dacă veţi căuta paradisul, să ştiţi că aici îl veţi găsi. Gata cu vorbăraia, vă las câteva imagini din această destinaţie şi dacă nu credeţi că acolo este paradisul, atunci vă invit să trageţi o fugă până acolo şi apoi mai vorbim.

Vă invit cu drag să preluaţi această leapşă. Poate prin acest mod descoperim cât mai multe destinaţii de vis.

Cu Talibanul pe tricou

By Sufletica | 25/06/2009

Fetele de la HotCity au decis că ar trebui să ne facem cunoscute şi pisicile ce stau în spatele posesoarelor de bloguri. Lepşa lor sună cam aşa: alegeţi o poză cu pisica voastră, preferabil când o ţineţi în baţe şi sunteţi îmbracate cu tricou. Eu o ţin în braţe, am tricou, dar din prea multă iubire îl ţin chiar langă tâmpla mea. Aşa că a sosit momentul să faceţi cunoştiinţă cu Taliban. El este pisicul ce stă uneori în spatele acestei posesoare de blog, de cele mai multe ori însă stă în braţe sau pe tastatură, fiindcă îl enervează la culme când butonez. Taliban este un motan frumos şi vorbăreţ, este iubirea vieţii mele. Este cel mai deştept din toate pisicile întâlnite până acum, eu l-am adoptat ca şi pe copilul meu, el mă consideră deja mama lui. Unul fără altul nu ne este prea bine. Deci în imaginea de mai jos veţi regăsi un Taliban alintat şi o stăpână fericită.

sufletica

Cine vrea să preia leapşa şi deţine un pisic(ă) pe acăsucă este invitatul(a) mea.