Antiprimăvară

Prefaţă:              
Şi toată lumea-i fericită
şi toţi au de-mpărţit ceva
numai eu mă uit ca tâmpa
nu iese nimeni în calea mea.
Şi cum poetul prea măreţ
descrise mult prea bine în cuvinte
vă las cu Antiprimăvara lui
şi ale mele simţăminte.

În noi e loc numai de iarna
Vom îngheta sub ultim ger
Orbecaind pe copci de gheata
Ca un stingher spre alt stingher.
Si vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Si cuibul li-i stricat la stresini
Si lînga mine nu esti tu.
R. Primavara, care-ai fost,
Nu veni, n-ai nici un rost
Poti sa pleci, sîntem reci,
Iarna ni-i pe veci.

Schimbari mai grave decît moartea
Au fost si sînt si vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Si vin nebuni sa faca schi,
Si ninge pîna la prasele
Ninsoarea intra-n trupul tot
E-un dans de oameni de zapada
Ce-mbratisarea n-o mai pot.
Ce daca vine primavara
Atîta iarna e în noi
Ca martie se poate duce
Cu toti cocorii înapoi.
La noi e iarna pe vecie
Doi fosti nefericiti amanti
Ia-ti înflorirea, primavara
Si toti cocorii emigrantï.

Adrian Păunescu

Concluzie

Am concluzionat:
- iubiţii nu mai sunt iubiţi;
- prietenii nu mai sunt prieteni;
- parinţii nu mai sunt ce au fost;
- 1 Martie nu mai are nici-un farmec;
- toţi ne grăbim, spre ce… nu ştiu;
- nu mai avem timp şi chef să privim în jur;
- totul este o mare vânătoare… eu îl vânez pe el, el vâneză pe alta, altul mă vînează pe mine, alta îl vânează pe altul, ea vrea bunul lui, el o vrea doar pe ea, altul o vrea tot pe ea, ea nu mai vrea pe nimeni… vânatul nu ştiu dacă mai are timp să se lase vânat.
 - facem tot din obligaţie şi din plictiseală;
 - nu mai suntem aşa cum eram… de ce?
 Eu nu am răspunsuri… dar îmi lipsesc vremurile când totul era altfel… mai limpede, mai frumos, mai calm… când chiar simţeam în nări mirosul de primăvara şi frezii.
P.S: sunt înebunită după frezii…