De ce mai stau?

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor,
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!

Frumoase versuri, păcat că viitorul ce îl visa Eminescu s-a transformat în cenuşă.  M-am întrebat adesea:

Ce caut eu în ţara asta?

Nici eu nu am găsit răspunsul. Mă chinui să îl găsesc, mă leg de anumite chestii, mă zbat în cenuşă în fiecare zi, şi totuşi am rămas. Oare cât o să mai perseverez în laşitatea mea de a rămâne pe meleagurile astea?

Mi s-a întâmplat să merg adeseori în alte ţări şi să îmi fie ruşine să îmi vorbesc limba sau să spun că sunt româncă. Sincer, nu îmi făcea deloc bine acest lucru, dar împrejurările mă forţau. Read more »

De toamna

Va mai aduceti aminte parerea mea despre ziua de luni? Daca nu, puteti sa recititi aici. Astazi pe langa faptul ca este luni, mai este si toamna. Melancolia mi-a cuprins tot sufletul. As urla la stele, dorul inimii mele.

Te duci…

Te duci şi ani de suferinţă
N-or să te vază ochi-mi trişti,
Înamoraţi de-a ta fiinţă,
De cum zâmbeşti, de cum te mişti.

Şi nu e blând ca o poveste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sufletul tău este
Cu chip de marmură frumos. Read more »