Respir, deci îmi este dor…

Sufletul părăsit

Seară ploioasă şi plină de melancolie

Mai vă aduceţi aminte postul ăsta? De fapt, nu postul ăla era interesant, ci muzica ce îl însoţea. Cum afară plouă şi cred că nu mai durează mult până când fulgii de nea vor zbura deasupra noastră, Sufleţica căzu în melancolie. Şi ce putea asculta Sufleţica în seara asta ploioasă? Nimic altceva decât… Mike Oldfield.

Cheful nebun de a urla

Nu ştiu să trăiesc aşa… şi nici nu vreau a trăi în nefericire. Sufletul îmi e spart în mii de cioburi, încerc să le adun şi să le lipesc cumva.Cheful nebun de plâns şi de condus, de ascultat muzică şi de răcnit mă îndeamnă să îmi pun muzica mea de durere şi să pornesc la drum. Cineva m-a învăţat să ascult Mike Oldfield, dar nu cu urechile, ci cu sufletul. Aşa că acum am chef de el şi îl voi asculta la maxim. Cu cât muzica e mai tare cu atât pot urla durere din mine. Linişte…să înceapă disperarea…