Întrebare întrebătoare
Dacă aţi afla că mai aveţi decât un an de trăit,
care ar fi primul lucru pe care l-aţi face?
Posts tagged: moarte
Blestem sau nu?
Am menţionat de multe ori în posturile mele cât de mult urăsc luna iulie. Este foarte ciudat, ar trebui să iubesc această lună, fiindcă este luna în care m-am născut. Totuşi… această lună se pare că pentru mine este blestemată. Acum 18 ani într-o prea frumoasă duminică de iulie am primit o veste care mi-a cutremurat tinereţea. Vestea suna cam aşa: “Maria hai acasă, Costy a murit”. Blocată, fără voce am înţepenit în drum şi singura mea întrebare era: Cum? De ce? Era pentru prima oară când pierdeam pe cineva foarte drag mie. Costy era verişorul meu, vecinul meu, partenerul de joacă. Am crescut împreună de când am făcut ochi în această lume, ne-am jucat, ne-am prostit, nu mai adaug şi legătura de sânge pe care noi doi o aveam. Costy s-a stins la 18 ani, înecat în Siret, fiindcă a vrut neapărat să se răcorească într-o duminică de iulie. Anii au trecut, durerea se estompa, singurele urme ieşeau la suprafaţă atunci când trebuia să dau ochii cu mătuşa şi unchiul meu. Doi părinţi care nu şi-au mai găsit rostul pe pământ de atunci. Read more »
Concluzie
V-am spus vreodată cât de căcat e viaţa asta? E, dacă nu am spus, acum o spun. Ne zbatem toată viaţa pentru un mare căcat pe care îl porţi frumos cu tine în pământ. Asta-i viaţa… alergăm după nimic, găsim nimic şi ne ducem în nimic. Înotăm în căcat şi sfârşim cu mult pământ deasupra. Atât am vrut să spun. Nimic interesant… doar o concluzie.
Valea Plângerii
Dramă în mina de la Petrila. Din nou oameni morţi, oameni nevinovaţi, nevoiţi să intre în condiţii mizere în fiecare zi pentru a câştigă o bucată de pâine. După cum spunea cineva : Mina dă viaţă, Mina dă moarte. Copii nevinovaţi, bărbaţi, aşteptaţi de copii acasă. Mulţi dintre ei merg la serviciu şi ştiu că există posibilitatea să nu se mai întoarcă niciodată. Cum pot unii oameni să se joace cu soarta a sute de familii ? Cum pot unii să se îmbogăţească de pe urma unor oameni ce nu au altă posibilitate decăt a intra în subteran pentru a câştiga o pâine cinstită ? Cum pot dormi aceşti oameni noaptea, fără coşmaruri, fără regrete? Se spune că directorii de acolo au peste 300 mil. salariu ? Ce fac ei pentru aceşti bani ? Ucid suflete nevinovate…asta fac. La ce folosesc banii acum, dăruiţi familiilor ce au suferit pierderi ? Câţi bani îţi pot înlocui copilul, bărbatul, tatăl ? Parcă suntem un loc uitat de Dumnezeu. Întotdeauna aşteptăm să se întâmple şi pe urmă începem să luăm măsuri. Îmi e greată de ţara asta, de tot, de ceea ce am devenit cu toţii..fiare suntem…dar nu, nici măcar fiare nu ne putem numi. Nu ştiu ce suntem, dar oameni nu ne putem numi. Dumnezeu să îi odihnească în pace, sunt ai noştri ai tuturor…
<
