Oare mai nou cand faci stânga şi eşti pe banda din mijloc trebuie să ajungi pe prima bandă sau îţi păstrezi banda ta?
De ce se circulă mai bine şi fluent pe linia de tramvai in condiţiile unui carosabil prevăzut cu trei benzi pe sens unde toate maşinile care merg regulamentar staţionează?
Cât de tare se oftică un şofer de tip masculin atunci când vede că este depăşiţ de o şoferiţă?
De ce un macho are voie să treacă pe galben, iar o señora, nu?
Dacă te afli pe prima bandă şi schimbi banda, o faci cu semnal sau îl arunci pur şi simplu pe partenerul de trafic afară din benzi?
Când dai semnal stânga sau dreapta, înseamnă că vrei să te joci cu semnalizarea sau ai vrea să schimbi şi tu banda? De ce pentru români semnalizarea nu mai reprezintă decât o metodă de a răde în nas celui care o foloseşte?
Mai respectăm vreun cod rutier sau ne băgam papucii în el şi folosim legea junglei?
Astăzi este ziua în care comemorăm amintirea celor dragi trecuţi în lumea de dincolo. Unii se pregătesc cu diferite mâncăruri, colive, cam tot ce îi plăcea mortului să mănânce atunci când trăia printre noi. Nu ştiu dacă în situaţia de faţă, adică în stadiul de mort mai poţi să mănânci ceva, habar n-am, însă voi vedea când voi ajunge pe lumea cealalta şi promit să revin cu detalii pentru voi.
Nu despre asta vreau să vă vorbesc. Având în vedere că cineva foarte drag sufletului meu este trecut de ceva timp în lumea cealaltă, mama pregăteşte mereu diverse bunătăţi. Munceşte de cu câteva zile în urmă, se agită şi până nu vede ea că toate lucrurile sunt perfecte, nu are somn. Astăzi s-a trezit la ora 4, mai avea de finalizat coliva şi coşul pentru biserică. La ora 6 mă trezeşte pentru a o însoţi până la biserică. O întreb de ce merge aşa devreme, preoţii vin la ora 9, ce face ea atâtea ore acolo? Răspunsul ei a fost cât se poate de plauzibil: dacă nu plec acum, voi sta afară fiindcă biserica e deja plină de oameni.
În fine, m-am mulţumit cu răspunsul ei şi am plecat să o conduc până la biserică. Stupoare, avea dreptate. În biserică nu se putea intra decât dacă dădeai din coate. La ora 6.30 deja biserica era plină. Ce să mai găseşti loc pentru a pune coliva, vinul şi toate cele? Dar asta nu ar fi o problemă, însă aici la biserică noastră totul este cu rezervare. Ca la restaurant. Ţaţa Frusina, ocupă loc pentru Ţaţa Floarea, Ţaţa Floarea ocupă loc pentru cucoana Fănica şmd. Cine este Ţaţa Frusina, Floarea sau Fănica?
Read more »
Ştiam foarte bine că suntem născuţi să trăim în multă falsitate, dar astă seară mi s-a demonstrat încă odată că este atât de uşor să te înşeli asupra aşa numiţilor “amici”. Cât de greu este să saluţi şi de venire şi de plecare, atunci când ai schimbat totuşi cîteva cuvinte cu persoana respectivă? În fine, poate sunt eu prea exigentă, dar aşa am primit eu poveţe de la mama mea fiindcă tot am vorbit de poveţele ei azi, că indiferent ce sentimente nutreşti pentru o persoană, chiar dacă îţi este amic sau duşman, nu trebuie să îţi fie greu să saluţi aceea persoană. Şi toate aceste chestii sunt valabile atît în lumea reală cât şi in lumea virtuală. Nu cred că te dor degetele în a saluta pe cineva… ok, cred că este problema mea. Data viitoare voi ştii şi eu cum o să procedez şi cea mai frumoasă metodă este IGNORAREA cu litere mari scrisă. Aşa că nu vă mai aşteptaţi de la mine să mai am bun simţ, o să îmi lipsească cu desăvârşire în următoarea perioadă.
Nesimţirea este ereditară?
<
