Am auzit adesea: ”eşti un copil”.
Răspunsul mi-a venit instantaneu: “şi ce dacă”. De când cineva te poate blama pentru asta?
Să încerc să elimin copilul din mine? Copilul care încă mai crede în poveşti. Să îl elimin? De ce? Au fost atâţia oameni care i-au murdărit sufletul, i-au dărâmat toate visele. De ce trebuie să îl ucid şi eu? Oare e prins în capcana corpului meu şi nu poate evada? Nici eu nu ştiu.
Există oameni care se maturizează din fragedă pruncie, însă eu simt că nu voi putea face chestia asta niciodată. Probabil din cauza asta mă simt mai altfel decât toţi ceilalţi. Nu spun că sunt buricul pământului, dar nici nu fac parte din tipar. Nu vreau să fac parte din tiparul clădit de nu ştiu cine. Eu vreau să fiu eu. Vreau să fiu copil atât cât voi putea. E o greşeală? Nu cred.
Nu vreau să ajung o femeie care uită să mai zâmbească fiindcă de ” este o femeie serioasă”, nu vreau să mă dau “înţeleapta satului”, când ştiu prea bine că mai am încă multe de învăţat pe lumea asta. Nu vreau nimic din toate astea, vreau decât să pot păstra copilul cât mai mult în sufletul meu. Atâta vreau. Dacă unora nu le place chestia asta, nu au decât să meargă mai departe. Eu nu mă dau după tipare, reguli şi alte tâmpeni inventate de unul foarte plictisit de viaţă.
Voi ţine copilul din sufletul meu, atât cât îmi doresc, nu trebuie să îl alung fiindcă aşa îşi doresc alţii.
dacă aş putea să mă teleportez în braţele tale. Atât de dor îmi e de îmbrăţişarea ta.
De când mă ştiu, în fiecare an de sărbători, în casa noastră a mirosit a brad. Ştiu că mulţi sunt anti tăiere brazi, dar mie chiar îmi plăcea mirosul lui ce îmi gâdila nările în fiecare dimineaţă când mă trezeam.
Am fost întotdeauna împotriva brazilor de plastic. Impresia mea despre ei nu este chiar bună. În primul rând, bradul de plastic nu îţi inspiră nimic. Ceva mort, ce vrea să îl imite pe fratele lui natural.
Anul ăsta o să intre în istoria sufleţelului ca fiind cel mai negru an din viaţa ei. Fiind an de criză, am decis, bineînţeles cu ajutorul unei oferte prinse pe fundeal, să cumpăr un brad nemuritor şi rece. În seara asta l-am împodobit. Tot în premieră, la împodobirea bradului nu am ascultat colindele lui Hruşcă, am refuzat să aud ceva în jurul meu. În câteva cuvinte, chiar că a fost un an de rahat, asta ca să nu folosesc cuvântul căcat şi am decis să îl închei în aceeaşi atomosferă maronie. Vă las să vă delectaţi cu un brad mort şi fără suflet. De criză.
Datorită vremii de afară, nu prea am avut chef să scot capul în lume. Ieri am prestat munci casnice cam toată ziua. Astăzi după multe peripeţii, am prins şi eu un moment de respiro şi m-am rătăcit aiurea pe net. Îmi deschid şi eu mess-ul, pentru prima oară în nu ştiu cât timp şi ete ce offline găsesc:
“te tenteaza o relatie bazata doar pe sex cu un tanar dornic sa experimenteze orice? daca vrei sa vb mai multe astept msj..id de mes cosminp54. Rpg seriozitate astept msj la 0757359365 …nu ma lua la misto…scz ca am indraznit”
Io, ori am îmbătrânit, ori nu mai înţeleg nimic din ce se întâmplă pe lumea asta. De ce? Simplu. Nu înţeleg ce vrea băiatul de mai sus. Seriozitate sau sex? Apoi, cică să nu îl iau la mişto. Păi, cum naiba vine asta? Adică, hai să te ajut să experimentezi şi apoi să mă dau serioasă? Să nu te iau la mişto? De ce nu aş face-o? Dacă tot te ajut pe tine, poate eu când fac sex îmi place să te iau la mişto. Ce zici de asta? Nu ştiu cum să desluşesc misterul.
Nu ştiu cine eşti şi cum ai ajuns la mine, dar am un sfat. Dacă vrei sex, nu căuta seriozitate. Dacă vrei să nu fi luat la mişto, lasă naiba mesajele de genul ăsta şi ieşi tată în lumea reală.
Pies: uite numai de-a dracu ce sunt ţi-am şters Id-ul de mess şi numărul de telefon. Ete, aşa, fiindcă-s serioasă şi nu vreu să-ţi fac reclamă. Apreciez totuşi că ţi-ai cerut şi scuze. 
- de toţi şi de toate; 
- de oameni proşti şi fără posibilitate de vindecare;
- de mincinoşi;
- de făcătoare de pantofi;
- de tot ce mă înconjoară;
- de oamenii ce nu au de spus nimic în viaţa asta
Punct.
Încă n-am dat colţul, spre ghinionul unora, încă mai trăiesc, spre nefericirea altora. Vacanţa mi-a ocupat mai tot timpul. Acum, fiindcă a venit toamna, zic eu că ar trebui să mai muncesc un pic, nu aş vrea să ajung în iarnă, precum greieraşul din fabulă. Îmi e frică că nu am voce şi risc să răman fără provizii. 
Am început în forţă, cu un program de peste 13 ore pe zi de muncă, cu weekend-uri petrecute la muncă. Deci, nu mă pot plânge. În rest, mă pregătesc vertiginos pentru planurile pe termen scurt. Despre aceste planuri voi scrie la momentul potrivit.Până atunci vă pot spune că am văzut un pic din regiunea Moldovei, mi-am întânit rude dragi şi am petrecut mai bine de o lună şi o săptămână alături de omuleţul meu drag.
M-am reîntors la singurătate şi ca atare mă refugiez pentru o perioadă în muncă. Probabil că o să vină şi momentul în care trebuie să fac marea schimbare, totuşi pînă atunci o să mai treacă ceva vreme.
P.S: fără nici-o legătură cu măzgălitura mea de mai sus, vă recomand cu multă căldură doi fotografi împătimiţi, la care puteţi apela cu încredere pentru amintiri de neuitat. Pentru contact şi mai multe informaţii nu ezitaţi să daţi click pe http://www.photochic.ro/.
<
