Fiecare are nevoie de o pauza. Acum a sosit si randul meu. Eu si bloguletul intram in pauza, sper eu, benefica pentru amandoi. Imi cer scuze oficial fata de cei carora cred ca le-am gresit cu ceva. Cer scuze putinilor cititori care au mai ramas pe taramul sufletelului. Sa aveti grija de voi si incercati sa fiti fericiti, prietenii dispar cand sunteti nefericiti.
Da. Sunt ravasita, dar ma tratez. De ceva vreme incoace nu prea mai dorm noaptea. Mintea imi este inchisa intr-un labirint vicios. Vise si ganduri ce se invart usor in mintea mea nu imi dau pace. Astazi am ajuns la peste 48 de ore de nesomn. Probabil ca voi pica in curand, dar cine stie. Ma chinui sa pun frana gandurilor, sa inchid teava care imi alimenteaza nelinistea. Insa nu gasesc o varianta optima pentru asta.
Voi cate ore dormiti pe noapte?
Ciudată senzaţie trăiesc. Se pare că totul este îngheţat în mine. Sufletul nu mai vrea să reacţioneze. Inert şi fără de viaţă. Gândurile şi visele nici ele nu mai vor să se trezească. Totul este asemenea unui gheţar. Plutind pe apă fără sens. Şi totul se scurge pe lângă mine. Ani, vise, plăceri, iubiri, toate fug din calea mea. Mâinile nu vor să se mişte să atingă soarele. Unde sunt zilele în care totul era frumos? Unde îmi sunt visele? Mă oglindesc în apa tulbure. Cine sunt? De ce exist? Ce vreau? Unde mă duc? Atâtea întrebări fără sens. Atâtea obstacole îmi stau în cale şi totuşi toate astea nu reuşesc să mă dărâme. E frig în acest înveliş de gheaţă. Încerc să prind o rază de soare, dar nici ea nu îşi apleacă ochii peste mine. Poate sunt sortită să trăiesc în frigul ăsta ce îmi îngheaţă sufletul. Şi cum aş trăi oare în învelişul ăsta cristalin? Îmi vreau sufletul şi zâmbetul înapoi. Vreau căldura să mă cuprindă din nou. Nu vreau să fiu de gheaţă. Am nevoie de căldură. Sufletul de gheaţă vrea să se topească. Dar cum?
De azi am interzis:
- la dulciuri (nu consumam), pâine, zahăr, cartofi, carne roşie, paste făinoase, ficăţei, cârnaţi, pastrame, Mcdonald’s, KFC, Burger King, iubire, alinare, bucurie etc.
Toate astea îmi sunt interzise pentru a mai putea supravieţui un pic. Şi dacă îmi sunt oprite atâtea chestii, vin eu şi mă întreb: de ce mai trăiesc?
Tags: Cafea, de weekend, dimineti, nimicuri, Sufletica
Rar sunt pofticioasa, foarte rar. Totusi, atunci, cand imi este pofta, nimic nu imi poate sta in cale sa nu imi indeplinesc capriciul. Astazi m-am trezit cu o mare pofta de ceva foarte delicios.
Acel ceva se numeste affogato al caffe. 
Se poate prepara foarte repede si nici nu este foarte scump. Eu nu mi-l prepar acasa. Nu imi place sa il savurez la domiciliu. Prefer sa gust aceasta mirifica combinatie de cafea si inghetata, la o terasa, o cafenea etc. Un singur loc am gasit in Bucuresti, unde mi-a placut intr-adevar aceasta combinatie. Se pare ca barmanii nostri inca nu stiu sa prepare aceasta bautura. In schimb, cel mai bun affogato, l-am degustat in centrul Vienei. Acolo am gasit o cafenea unde faceau niste lucruri minunate. Eu m-am rasfatat cu acest affogato, dar si cu un paharel de spritz (nu va ganditi la spritul popular), prietenii mei si o persoana mai speciala au ales sa guste din alte minunatii. La randul lor au avut parte de multe clipe de satisfactie gustativa. 
Pentru a prepara aceasta cafea, aveti nevoie de o cupa de inghetata de vanilie, cateva boabe de cafea si bineinteles o cafea espresso. Peste inghetata de vanilie se toarna cafeaua aburinda, apoi presarati cateva bobite de cafea si asta-i tot. Va doresc sa aveti o placere gustativa. Eu mai rabd pana mai pe seara cu acest capriciu. Of… si totusi, imi este mare pofta.
<
