“Şi ştiu din ceea ce am trăit eu însumi că uneori singurătatea nu este decât o altă formă de a iubi; şi că în această formă de dragoste se deşteaptă uneori porniri ciudate; pentru că nu putem obţine totul, vrem să nu mai avem nimic; neputând vindeca o rană, vrem s-o facem mortală. Şi poate că Infernul nu e decât cealaltă faţă a Paradisului. Expulzaţi din Paradis, n-avem unde merge decât în Infern, aşa cum aruncaţi de pe culmea unui munte nimerim în prăpastie. Nu există abisuri fără înălţimi. Numai o prejudecată îi socoteşte pe toţi sinucigaşii nişte oameni care şi-au încheiat socotelile cu viaţa şi nu-i mai interesează nimic. Cei mai mulţi dintre ei, probabil, nu sunt decât nişte oameni care au eşuat în încercarea de a găsi o soluţie.”
Octavian Paler
Nu mă mai opresc, sunt atât de înebunită încât nu omit în nici-o seară de a face una şi încă una… şi iar una… deci… cine are să o trimită… sunt mama lepşelor. 
Vă rog eu insistent nu mă mai puneţi la muncă, vreau să mai concep şi eu altceva în afară de lepşe. Totuşi fiindcă această leapşă vine de la nuzaiet, îmi vine foarte greu să o refuz. Nu ştiu de ce, dar este o leapşă interesantă, mai ales fiindcă îmi place la nebunie să citesc. Aşadar să încep lepşuţa:
1. Ce carte nu ai împrumuta?
Cu siguranţă că nu aş împrumuta o carte scrisă de Coehlo. Să nu mă întrebaţi de ce.
2. Ce carte nu ai recomanda?
Nu ştiu… probabil una de tehnologii materiale… yap.
3. Ce carte nu ai cumpăra?
Cum să croşetăm.
4. Ce carte nu ai citi niciodată?
Dicţionar român – chinez.
5. Ce carte nu ai scrie niciodată?
Despre Kama Sutra nu aş putea să scriu niciodată, în rest pot scrie orice.
6. Care-ar fi prima carte pe care ai da-o, întru citire, copiilor tăi?
Poveşti nemuritoare.
7. Care a fost cartea copilăriei tale?
Vezi punctul 6.
8. Cartea pe care ai făcut-o cadou ultima dată, ai citit-o?
Da, normal. Întâi am citit-o eu şi pe urmă am făcut-o cadou.
9. Ce carte ţi-a marcat felul de a fi?
Cartea de analiză economico-financiară.
10. Ce carte pe care ai citit-o ai lua cu tine pe o insulă pustie?
Cartea de bucate, normal… da!!!
11. Ce carte pe care n-ai citit-o, ai risca să o iei cu tine pe o insulă pustie?
Cartea de telefon e grea şi pe o insulă pustie nu se ştie niciodată ce te aşteaptă.
12.Cum se numeşte cartea pe care ai citit-o de cele mai multe ori? De câte ori?
Mândrie şi prejudecată… hmmm… cred că de 15x am citit această carte şi promit că o să mă mai ocup de ea cât de curând.
13. Numeşte o carte plictisitoare. De ce?
Curente de gândire economică. Am căzut de trei ori examenul la materia asta, dar acum ştiu tot ce e scris în ea şi vă spun cu mâna pe sufleţel că e plictisitoare rău.
14. Numeşte-ne o carte pe care ai început-o, dar nu ai terminat-o.
Ultimul împărat. Nu am reuşit să o termin, nu ştiu de ce.
15. Povesteşte-ne cum cumperi o carte.
Intru, mă învârt două ore, răsfoiesc zeci de cărţi şi plec, nu-s hotărâtă. Mă întorc a doua zi şi cumpăr ce îmi pică în mână, bineînţeles că nu întotdeauna reuşesc să cumpăr o carte bună.
16. La ce renunţi ca să cumperi o carte?
hmmm… nu ştiu… la haine, la farduri, rujuri… astea nu-a aşa de importante, precum hrana sufletească pe care o obţin după ce citesc o carte.
17. La ce nu renunţi ca să cumperi o carte?
La ţigări.
18. Cărţile cărei edituri îţi plac cel mai mult?
Reader’s Digest… fiindcă în fiecare săptamână îmi dau ca premiu cea mai bengoasă maşină, o găleată de bani şi mă declară cea mai fidelă cititoare în condiţiile în care eu nu am comandat niciodată nimic de la ei. Îi iubesc… mama lor de şarlatani.
19. Cât timp a trecut de când nu ţi-ai mai cumpărat o carte? Cum se numeşte acea ultimă carte cumparată?
Două săptămâni şi cartea se numeşte Arsă de vie – Autor Suad, poveste reală trăită chiar de autoare. Ghinionul de a te naşte femeie în lumea arabă.O poveste şocantă, dar adevărată din păcate.
21. Câţi ţărani au participat la răscoala din o mie nouă sute şapte?
Test de admitere la Poliţie. Primul candidat – fiul unui general.
- În ce an a avut loc răscoala de la 1907? întreabă examinatorul.
- În anul … 1848?
- Ei, e pe aproape, zice examinatorul, gândindu-se că nu e bine să pici fii de generali. Admis!
Al doilea candidat – fiul unui maior.
- La răscoala de la 1907 au participat vreo 70 de mii de oameni. Cam câţi oameni au participat la răscoala?
- Vreo … 100 de mii?
- Destul de bine, zice examinatorul. Admis!
Al treilea candidat – fără pile.
- Câţi oameni au participat la răscoala de la 1907?
- 68243 de oameni. Read more »
“Uneori, e drept, omul oboseşte aşteptând. Şi n-aţi auzit, oare, de situaţii în care, când soseşte în sfârşit ceea ce el a aşteptat, soseşte prea târziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar, obţinând-o prea târziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reuşeşte să-l obosească şi mai mult. Şi renunţă la ea cu o ultimă mare tristeţe, deoarece nu e simplu să porţi o bătălie şi, ajuns la capăt, să-ţi dai seama că asta a fost totul. Bătălia. A existat cândva un scop, dar de atâta aşteptare scopul a murit… Te resemnezi la nevoie cu singurătatea, dar nu vrei să te resemnezi cu desăvârşirea ei.” – Octavian Paler
Ce bine te simţi pe ritmul unui cântec drag, ştiut şi fredonat numai de tine. Ce aripi îţi cresc, ce sus te poţi înălţa, atunci când cântecul este doar pentru tine. Ce sentimente te pătrund, cât de profund îţi intră ritmul în sânge. Cât poţi să îl dansezi, e fantastic…dar atunci când se sfârşeşte, ce cruntă e liniştea… ce groaznică e căderea din clipa înălţătoare. Chiar dacă ai asculta la nesfârşit cântecul sufletului tău, tot se va sfârşi odată…
Citat:
“Noi suntem ca un cantec, nu credeti? Un cantec nu se poate canta niciodata de la sfarsit spre inceput. Trebuie sa-l canti totdeauna indreptindu-te spre sfarsit. Pe parcurs, in timp ce canti inca si muzica te imbata, iti dai seama ca sfirsitul se apropie totusi, oricat l-ai amana. Incerci sa lungesti putin notele, dar asta nu da cantecul inapoi, nu reinvie ceea ce a murit din muzica intre timp. Amani doar sfarsitul.”
Scrisori imaginare – Octavian Paler
După vestea primită încă de la primele ore ale dimineţii, chiar nu am putut gândi azi.. greu..
Am cochetat în seara asta cu ideea de a închide acest blog.. ideile, mi-au zburat subit…. voi mai avea timp până Marţi când mă întorc, să mă gândesc la acest subiect.. până atunci nimeni nu se poate exprima mai frumos în acest moment, decât Octavian Paler:
“Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim.”
<
