De sezon – ploaia
Pe-aici când ploua, ploua îndesat,
Nu tine ca la noi un ceas ori doua.
Ca ziua ploua, ploua pe-nserat,
Si când se crapa iar de ziua, – ploua.
În faptul zilei, stresinile plâng.
Padurea sta plouata ca o curca.
Natura calca cu piciorul stâng:
Pe-aici când ploua, – ploua, nu se-ncurca!
Iar când s-arata soarele sarac.
De dupa nouri, ca sa-ti faca-n ciuda,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Ca pâna la întoarcere, – te uda.
Exista si rastimpuri când se moaie,
Când parca nu mai toarna-asa, de sus,
Si cerul câte-oleaca, spre apus,
Se lumineaza putintel – a ploaie.
Atunci se cheama ca e timp frumos
(Macar ca tot mai cade-un pic de bura),
Dar fumul din ogeac se lasa-n jos,
Si porcul umbla tot cu paiu-n gura…
George Toparceanu – Ploua
Tags: ploaie, poezie, Toparceanu
<
