Pe-aici când ploua, ploua îndesat,
Nu tine ca la noi un ceas ori doua.
Ca ziua ploua, ploua pe-nserat,
Si când se crapa iar de ziua, – ploua.
În faptul zilei, stresinile plâng.
Padurea sta plouata ca o curca.
Natura calca cu piciorul stâng:
Pe-aici când ploua, – ploua, nu se-ncurca!
Iar când s-arata soarele sarac.
De dupa nouri, ca sa-ti faca-n ciuda,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Ca pâna la întoarcere, – te uda.
Exista si rastimpuri când se moaie,
Când parca nu mai toarna-asa, de sus,
Si cerul câte-oleaca, spre apus,
Se lumineaza putintel – a ploaie.
Atunci se cheama ca e timp frumos
(Macar ca tot mai cade-un pic de bura),
Dar fumul din ogeac se lasa-n jos,
Si porcul umbla tot cu paiu-n gura…
George Toparceanu – Ploua
Te-ai dus… dar sufletul meu ştie:
Nu-i despărţire pentru noi.
Ştiu, umbra mea o să se-aţie
Pe orice drum vom fi noi doi.
Eu casă-ţi sunt, îţi sunt şi cale,
Duci chipul meu pe unde treci.
Pătrund în gândurile tale
Şi alta n-are loc în veci.
Orice privire de femeie
Ar întâlni privirea ta,
Tot ochii mei or să scânteie
Şi-n faţă pururi îţi vor sta.
Oricâte voci să te-mpresoare,
Tot vocea mea vei auzi,
Voi fi în crengi dezmierdătoare
Şi-n ochii nopţilor târzii.
Cândva, acasă, într-o seară,
Ai să te-ntorci, să-ţi aminteşti;
Voi fi şi fumul de ţigară
Şi raza stelei din fereşti.
De-aş fi la orice depărtare,
Te-ajung şi inima-ţi ating.
La geamul tău sunt numai boare,
Şi – vifor, geamul ţi-l împing.
În clipa ta pătrund, şi-n casă,
Şi – vijelie – voi sufla,
Voi răscoli hârtii pe masă,
Şi poate-ntreagă viaţa ta.
Şi astfel n-ai să poţi uita.
Silva Kaputikian
Un chip de nisip
şi mîini de nisipi
şi limba în gură mi-e tot de nisip
nu mai pot să spun nimic în apărarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
şi cineva care întoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greşit s-a transformat în nisip
şi judecători de nisip
mă judecă
şi mă condamnă la moarte
pe un eşafod de nisip.
Moartea cuvintelor – Octavian Paler
Va mai aduceti aminte parerea mea despre ziua de luni? Daca nu, puteti sa recititi aici. Astazi pe langa faptul ca este luni, mai este si toamna. Melancolia mi-a cuprins tot sufletul. As urla la stele, dorul inimii mele.
Te duci…
Te duci şi ani de suferinţă
N-or să te vază ochi-mi trişti,
Înamoraţi de-a ta fiinţă,
De cum zâmbeşti, de cum te mişti.
Şi nu e blând ca o poveste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sufletul tău este
Cu chip de marmură frumos. Read more »
Ştiam că blogul lui Vasile conţine multă materie de suflet. Însă poezia asta descoperită de el, se potriveşte aşa de bine cu starea în care mă zbat. Mă ierţi, Vasile, că îmi permit să aştern aici pe Sufleţica, câteva frânturi din această poezie.
…………………………………………
tot mai mult de-acum, stiu bine,
de tine m-oi departa,
numa vecinic nu ne-am tine
nu ne tine faptura,
rana sfinta pentru mine
carne tu din carnea mea,
tot mai mult de-acum, stiu bine,
de tine m-oi departa,
tot mai mult de-acum, stiu bine,
de tine m-oi departa !
! cit ti-ar fi de mine pline
bratele si inima,
oricit m-as umple de tine
strainu-s, esti straina,
de-as fi inimar, ce line
inimile ne-as lucra
puse-n trupuri angeline
trase bine la rindea,
de-as fi inimar, ce line
inimile ne-as lucra:
plingi cu lacrimi si suspine
singe plinge inima,
tot mai mult de-acum, stii bine,
de mine te-i departa…..
Restul vă invit din suflet să citiţi aici.
<
