N-a fost nimic din ce-a putut sa fie,
Si ce-a putut sa fie s-a sfarsit…
N-a fost decat o scurta nebunie
Ce-a-nsangerat o lama, lucioasa, de cutit!…
N-am fost decat doi calatori cu trenul,
Ce ne-am urcat in tren fara tichete
Si fara nici un alt bagaj decat refrenul
Semnalului de-alarma din perete!…
Dar n-am putut calatori-mpreuna…
Si fiecare-am coborat in cate-o gara,
Ca doua veverite-nspaimantate de fur tuna —
Furtuna primei noastre nopti de primavara! 

Si-atata tot!… Din ce-a putut sa fie,
N-a fost decat un searbad inceput
De simplu “fapt divers”, ce nu se stie
In care timp si-n care loc s-a petrecut!…

Ion Minulescu – Romanta negativa

S-a mai scurs un an din viata noastra. Pentru mine acest an a fost unul destul de urat, din toate punctele de vedere. Toate au mers pe dos, lucruri foarte amestecate, insa am reusit sa le trec cu fruntea sus. Singurul lucru frumos a fost vacanta, care mi-a mai stins din suparari. In rest, totul a fost aiurea. Au fost ruperi, dezlipiri, apropieri, iar ruperi si marea dezamagire ce mi-a ramas in suflet. Totusi anul ce vine sper sa imi aduca mai multa liniste si sanatate. In rest, nimic nu mai conteaza. more…

Când primii fulgi

O visul meu cel mai slăvit,                                                                 
Frumos şi cel din urmă,
Aşa cum dulce te-ai ivit
Te stinge şi te curmă.

Căci e demult de când am pus
Inimii mele pază,
Şi-i mult mai mult de când i-am spus
Iubirii să nu crează.

Şi prea târziu să mai aprind
Azi dragostei făclie,
Şi-n mintea mea să mai cuprind
O dulce nebunie.

Destul c-o clipă l-am iubit,
Şi-o clipă i-am dus dorul,
Te stinge vis cum te-ai ivit
Stingându-mi şi amorul.

                                                       Cel din urma vis   - Veronica Micle        more…

Lebedelor va ofer o portie de zambet. O zi frumoasa sa aveti.

Intr-o balta neagra,
Patru ochi luceste.
Ce sa fie oare?
Cred ca e doi peste.
…
Pe un camp cu viorele
Crestea numai ghiocei.
Si-a venit mandrele mele
Si le-a cules ei pe toti.
….
Creste iarba, iarba deasa
Perpendicular pe casa
Vine calul si o paste
Alta iarba se dezvolta.
….
Tara mea cu rauri multe
Si cu frunze si cu flori
Ai in tine-o populatie
De mai multi locuitori.
….
Si din bolovani cu apa
S-au format inspre apus
Muntii tai de incretire
Orientati cu varfu-n sus.
….
Trece lebedele-n zare.
Eu ma uit, ele dispare…
…
Pasarile ciripea,
N-avea treaba,
Se distra!

Sursa.

Nu ştiam că floarea amară a singurătăţii
are dacă o atingi pe obraz
sunetul unor paşi care pleacă.

În versurile şi răndurile lui Octavian Paler îmi regăsesc neliniştea, aceleaşi întrebări care îmi macină sufletul exact cum se măcina şi marele maestru. Una din aceste întrebări mă chinuie groaznic: 
“Tot ceea ce pierdem, pierdem pentru totdeauna?” 

Sărbători cu pace şi linişte vă doresc dragilor prieteni… voi dispărea în neant.