Sufleţica

Posts Tagged ‘poezii’

S-a mai scurs un an din viata noastra. Pentru mine acest an a fost unul destul de urat, din toate punctele de vedere. Toate au mers pe dos, lucruri foarte amestecate, insa am reusit sa le trec cu fruntea sus. Singurul lucru frumos a fost vacanta, care mi-a mai stins din suparari. In rest, totul a fost aiurea. Au fost ruperi, dezlipiri, apropieri, iar ruperi si marea dezamagire ce mi-a ramas in suflet. Totusi anul ce vine sper sa imi aduca mai multa liniste si sanatate. In rest, nimic nu mai conteaza. Read the rest of this entry »

Când primii fulgi

O visul meu cel mai slăvit,                                                                 
Frumos şi cel din urmă,
Aşa cum dulce te-ai ivit
Te stinge şi te curmă.

Căci e demult de când am pus
Inimii mele pază,
Şi-i mult mai mult de când i-am spus
Iubirii să nu crează.

Şi prea târziu să mai aprind
Azi dragostei făclie,
Şi-n mintea mea să mai cuprind
O dulce nebunie.

Destul c-o clipă l-am iubit,
Şi-o clipă i-am dus dorul,
Te stinge vis cum te-ai ivit
Stingându-mi şi amorul.

                                                       Cel din urma vis   - Veronica Micle        Read the rest of this entry »

Lebedelor va ofer o portie de zambet. O zi frumoasa sa aveti.

Intr-o balta neagra,
Patru ochi luceste.
Ce sa fie oare?
Cred ca e doi peste.
…
Pe un camp cu viorele
Crestea numai ghiocei.
Si-a venit mandrele mele
Si le-a cules ei pe toti.
….
Creste iarba, iarba deasa
Perpendicular pe casa
Vine calul si o paste
Alta iarba se dezvolta.
….
Tara mea cu rauri multe
Si cu frunze si cu flori
Ai in tine-o populatie
De mai multi locuitori.
….
Si din bolovani cu apa
S-au format inspre apus
Muntii tai de incretire
Orientati cu varfu-n sus.
….
Trece lebedele-n zare.
Eu ma uit, ele dispare…
…
Pasarile ciripea,
N-avea treaba,
Se distra!

Sursa.

Nu ştiam că floarea amară a singurătăţii
are dacă o atingi pe obraz
sunetul unor paşi care pleacă.

În versurile şi răndurile lui Octavian Paler îmi regăsesc neliniştea, aceleaşi întrebări care îmi macină sufletul exact cum se măcina şi marele maestru. Una din aceste întrebări mă chinuie groaznic: 
“Tot ceea ce pierdem, pierdem pentru totdeauna?” 

Sărbători cu pace şi linişte vă doresc dragilor prieteni… voi dispărea în neant. 

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
să merg constant înapoi.
Te-aş întîlni printre amintiri
şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,
te-aş tîrî cu mine înapoi,
să ne iubim tineri şi nevinovati,
după care, mereu înapoi, te-aş tîrî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenţi
pîna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,
am dispărea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mă tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat să merg înainte
şi tot ce pot e să tîrăsc între cleştii mei de rac
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.

Octavian Paler