Ast?zi 24 Mai 2009, zi istoric? pentru Sufle?ica. Aceast? zi va fi trecut? în toate c?r?ile de istorie. Premier? mondial? în istoria Poli?iei române. Sufle?ica a fost în sfâr?it, prins? ?i umilit? în public de c?tre un echipaj de la Brigada Rutier?. Este pentru prima oar? în cariera ei de ?oferi?? cu talent când este tras? pe dreapta.
Relatare de la fa?a locului:
- Bun? seara.
- Bun? seara.
- Actele la control, B.I., Talon, Permis conducere, asigurare, v? rog.
A se remarca c? domnul poli?ist nici m?car nu a avut bun? voin?a a se prezenta.
- Alcool a?i consumat?
- Dac? fa?a mea v? spune acest lucru, probabil c? da (r?spund eu cu un zâmbet larg ce mi-au etalat to?i din?i?orii pe care îi de?in). Domnule organ, dac? în apa plat? se reg?se?te urme de alcool, probabil c? vor fi ?anse s? reg?si?i ?i în sângele meu acest lucru.
- ?ti?i de ce v-am oprit?
Habar n-am îmi zic în ?opte?te vocea mea interioar?. Probabil c? ?i-a fost drag mersul meu. Nu ?tiu. De unde p?l?ria mea s? ?tiu. Read more »
Tags: De rasu-plansu, far, organ, Politia Rutiera, premiere, soferite, Sufletica, talente, vulcanizare
De bataie de joc, NEAOSE, Politie | 
Comments (6)
Ieri seara navigând pe bloguri am dat peste un post destul de haios şi trist în acelaşi timp. Citeam şi mă gândeam că poate unele lucruri din postul ăla erau un pic umflate şi bang…. astăzi m-am convins pe propria piele că postul este sută la sută adevărat. Rebel_yell este vinovată că m-a tras cu piciorul, of… şi acum regret că am citit postul respectiv. 
Păţania ei acum şi păţania mea… cum să vă descriu eu povestea ca să mă înţelegeţi că povestea ei a fost mult mai blândă decât asta care o să urmeze?
Încerc să descriu cu cuvintele mele: băga-mi-aş ce nu am în cârdăşia şi hoţia pe care o practicaţi domnule Onţanu. Nu este nicio diferenţă între hoţii de rând şi voi. Nişte idioţi şi cretini începând de la Poliţia Rutieră, pe care de-altfel o lăudam cândva, apoi urmând deştepţii cu multe şcoli de la Supercom şi lăudatul edil mai mare de un kil – Onţanu. Acum că m-am descărcat un pic, hai să vă demonstrez de ce sunt aşa de înverşunată. Am ieşit în seara asta pentru anumite treburi, primul pit-stop a fost în faţa celebrului Mall-Bucur Obor. Adică nu chiar în faţa lui, ci vis-a-vis, aveam treabă la farmacie. Cum norocul nu prea mă urmăreşte de ceva vreme încoace, bineînţeles că nici astă seară nu a fost cu mine. Ajung, niciun loc de parcare, singurul loc disponibil era la limita, limitelor, adică ultimul loc de la graniţa dintre staţia de autobuz şi parcare. Am oprit, m-am uitat şi parcat, în viziunea mea regulamentar, nu era niciun semn din care să reiasă că parcarea este interzisă, numai că de la maşina încolo începea staţia. Îmi zic în gând, nu-i bai, nu-s în staţie, numai că sunt ultima maşină, cam prost gândesc eu, dar pt 5 minuţele nu omor pe nimeni. Trag frâna de mână şi bang mă pocneşte gândul: “dacă baieţii sunt la pândă şi îmi ridică maşina?” Nu cred că este posibil aşa ceva, îmi răspund rapid. Deci ora 19.45 parchez, ies repede din maşină, mă uit în stânga, în dreapta nu văd ceva suspect şi o iau rapid spre farmacie. Ora 19.57 ies nu văd maşina. E… nu se poate îmi zic eu, am uitat locul unde am parcat. Mă uit în stânga, în dreapta…nimic. Read more »
<
