Se pare ca unii dintre voi mi-ati observat lipsa. Am cochetat foarte mult cu ideea de a parasi acest spatiu. Nu am idee pe cine a mai interesat ce am scris pe aici si nici nu imi fac probleme din cauza asta. De cand am primit in dar acest domeniu am incercat sa scriu in general doar pentru mine. Mi-am descarcat frustarile, gandurile, intrebarile si usor, usor am interactionat si cu alti oameni. Asa am realizat ca exista si prieteni virtuali, dar si mari dusmani. Am incercat sa nu jignesc pe nimeni, sa nu deranjez pe nimeni, se pare ca nu prea mi-a iesit chestia asta si uite asa am aflat ca am deranjat anumite persoane. Nu stiu cu ce, nu stiu de ce, dar asa au simtit ei. Cineva imi spunea odata ca : ce nu merita a fi pastrat, merita a fi pierdut. Drept urmare, cred ca meritau sa iasa din viata mea. Cam asta a fost bilantul bloguletului pe anul trecut. In final, m-am ales cu doi, trei prieteni, care au stiut sa imi fie aproape, sa ma scoata din anumite stari si sa nu imi impuna sa gandesc ca ei. Le multumesc pe aceasta cale si sper ca in continuare, ei, sa faca parte din viata mea.
Nu stiu ce o sa imi aduca acest an nou, nu stiu ce curs o sa aibe viata mea, insa sper sa pot ramane lucida pentru a avea puterea de a trece peste toate. Vacanta si lipsa din spatiul virtual mi-au adus multe clipe frumoase, liniste si dorinta cat mai arzatoare de a trai.
Sper din tot sufletul sa aveti un an asa cum vi-l doriti. Mie imi doresc sa pot trece peste toate cu capul sus, sa fiu in stare sa aleg ce este mai bine pentru mine. Probabil ca voi mai butona pe aici, din cand in cand, deocamdata incerc sa remediez ceea ce n-am putut remedia pana acum.
Cum sufleţica este foarte săritoare atunci când prietenii au nevoie de ajutor, nu stă pe gânduri şi întinde umărul la construirea fericirii necesare persoanei respective. Nici în seara asta nu am stat cu mâinile în sân şi am ales să îi fiu de ajutor Ciupanezului. Pe lângă votul din dotare nu am rezistat şi m-am înscris la concursul respectiv. Vrabia, mălai visează. Deci, cam aşa sunt şi eu. Ştiu că nu am prea mari şanse, dar merită să încerc. Concursul se defăşoară la iniţiativa celor de aici. Dacă mă veţi vota, voi primi un punct, dacă vă hotărâţi să vă faceţi cont şi să participaţi, atunci eu voi primi 15 pct şi voi 100. Ce vă costă? O secundă din viaţa voastră. Ce îmi aduceţi? Poate o bucurie. Să intre şi sufleţica în rândul lumii.
Am revenit cu picioarele pe pământ, după o scurtă vacanţă fenomenală. M-am întors arsă, dar bine dispusă. Plină de viaţă şi cu bateriile încărcate.
Sunt bronzată sau mai bine spus un pic arsă, dar asta nu mă împiedică să fiu veselă.
Îmi pare bine că fetele mele dragi nu m-au uitat. Ada, Aia cu paru sunteţi the best girl in town. Aimee, ţin să îţi mulţumesc şi ţie, pentru frumoasa leapşă ce este mai lungă decât vacanţa avută de mine. Promit că o voi onora cât de curând.
Pissi-mic, îţi mulţumesc şi ţie pentru gândurile frumoase, aceleaşi lucruri şi pentru tine.
Revenirea invizibilului pe bloguleţ a fost o mare uimire pentru mine. Mă bucur că ai mai trecut pe aici. Bogdanic – ţin să te anunţ că nu am citit cartea, am uitat să o iau cu mine în călătorie şi îmi făcusem o grămadă de planuri cu ea. Însă în aeroport am fost surprinsă să constat că o uitasem acasă. Promit însă că în weekend mă voi pune cu burta pe carte.
Mulţumiri merg şi spre cei care au vizitat acest bloguleţ, chiar dacă numai pentru a răsfoi câteva gânduri creionate de mine. Acest lucru mă bucură, este un semn că lumea încă mai are nevoie de puţin sufleţel.
Am o grămadă de poveşti de împărtăşit, dar după ce voi dormi câteva ore bune. Acum fug la somn, după mai bine de 24 de ore de nesomn reuşesc şi eu să îmi întind oasele în pătuc.
Vă pup cu drag.
Pies: ştie cineva unde a fugit fanul meu?
Luna iulie este dedicata dupa cum bine stiti racilor. Cum si eu sunt un rac veritabil, normal ca sunt inconjurata tot de raci. Astazi este ziua unui bun prieten, care din pacate este un pic cam departe pentru a-l urechea cu aceasta ocazie. Asa ca am ales acest video-clip in cinstea lui, cu urarea bine stiuta de “La multi ani George“. Ai grija sa nu tii clestii ridicati ca racul din filmulet.
Simt eu ca ceva se intampla pe-acilea. Am suparat cumva pe cineva cu ceva, habar nu am, dar mi se pare ca atmosfera de bun antren de pe acest blogusor a cam disparut. Asa ca m-am gandit a lansa astazi “Condica de sugestii si reclamatii“. Decat sa ne ascundem dupa degete si sa ramanem cu semn de intrebare, va invit sa scrieti dureri, sugestii, pareri si alte chestii care va deranjeaza la acest blogusor si la persoana care il intretine.
De ce am ajuns eu la parerea asta? Pai sa va explic: Bogdanic – sustinatorul meu moral, mereu avea ceva de spus, chiar daca mai intepator sau nu, el imi lasa parerea. Acum, de cand m-a acuzat un pic de plagiat, mai intra din cand in cand pe aici, dar cred ca nu prea ii mai face mare placere. Habar nu am de ce… Escu – intra, iese, mi-a promis ca nu mai ma carcoteste cand mai scap cate un post din sufletelul meu. Rece si el…dar poate e doar caldura de vina. Saturnianul - mi-a explicat acum doua zile ca in privinta blogului meu el este un pic pe “blank”. Dragut din partea lui ca a incercat sa fie bland cu mine. Nu a vrut sa imi arunce in fata, ca nu mai vrea sa treaca pe aici. Invisibilul - trece, din cand in cand, imi arunca o pastila invizibila si fuge. Mihai – mai are un pic si ma face PR-ista. Oricum el o sa imi fie cititor fidel. Naicu - scurt in comentarii, uneori caustic si rece. Cdmitroi - binili invinge – dar cand? Nici binili nu mai trece pe-acilea. Aimee – draguta mereu… numa ca simt ceva raceala si din partea ei. Liuta – vulpita - draguta, slaba de inger, imi da mesaje si la 12 noaptea sa vada daca mai traiesc. Deci nu o intereseaza numa ce aberez eu pe aici, isi mai face si griji. Vulpita stii vorba aia : “nu mor caii cand vor cainii” vasile – din ce in ce mai rar, iar atunci cand mai nimereste pe aici este foarte scurt si foarte rece. zuzu – m-a uitat de tot sau cine stie, o fi si ea suparata pe mine. khristine – probabil ca este tot cu nasul in batista, altfel nu imi explic
Pentru cei mai noi intrati si ajunsi in blogroll-ul am doar o rugaminte. Sunteti si voi asteptati sa reclamati sau sa va lasati parerea daca simtiti nevoia.
Si uite asa se adevereste sloganul meu: “fiti fericiti, prietenii dispar cand sunteti nefericiti”.
Cum sufleţica este foarte săritoare atunci când prietenii au nevoie de ajutor, nu stă pe gânduri şi întinde umărul la construirea fericirii necesare persoanei respective. Nici în seara asta nu am stat cu mâinile în sân şi am ales să îi fiu de ajutor 
<
