Având în vedere că astăzi este sâmbătă nu am putut da curs acestei lepşe matinale mai devreme, dar cred ca nu e mare bai dacă mă ocup de ea chiar acum.
1. De când sună ceasul şi până te ridici din pat cât timp trece?
- de obicei mă ridic imediat să arunc cu ceva în obiectul care mi-a deranjat somnul…. apoi, pa somn…
2. Ai ceas deşteptător?
- nu. Am motan deşteptător, dacă îi e foame… gata cu somnul meu.
3. Bei cafea de dimineaţa? Detaliază.
- da, beau, de dimineaţă, de după-amiază, de prânz, de seară, de noapte… dacă ar curge la robinet în loc de apă, nu m-aş supăra deloc.
4. Găseşti enervantă ziua de vineri?
- normal… fiindcă e prea lungă, mereu am senzaţia că nu se mai termină Read more »
Povestea mea începe ca orice poveste. A fost odată ca niciodată… însă cu partea “că dacă nu ar fi fost nu s-ar mai povesti” nu mă împac. Povestea mea e o poveste simplă şi prea banală pentru unii, pentru alţii poate fi interesantă, e doar o poveste scrisă într-o seară de martie, tristă şi atât de goală. Am apărut fără voie şi fără drept de apel pe acest pământ, m-am chinuit să ajung om mare… Read more »
Astăzi de ziua noastră mă străfulgeră un gând. Ce ne-am face fără bărbaţi? Eu cred că ar fi o lume pustie şi fără sens. Peste tot am auzi numai: cu ce ne îmbrăcăm azi? Ce haine ţi-ai mai cumpărat? Unde mergem la coafor? Cum să îmi fac unghiile? Eu nu aş vrea să trăiesc într-o lume fără bărbaţi. Probabil că nu-s ei perfecţi, majoritatea sunt rude de gradul I cu râtanii, dar sunt un rău necesar pentru viaţa noastră. Culmea, cei mai buni prieteni ai mei în viaţa asta au fost din rândurile bărbaţilor. Aşa că eu una decid, fără bărbaţi noi toate nu am avea un rost pe lumea asta. La mulţi ani şi lor fiindcă ne aduc în ficeare zi zâmbete, lacrimi, fericire, nelinişte, dar fără aceste lucruri cine naiba ar mai putea trăi?
<
