Drăguţă ca întotdeauna. Cu inimă mare. Îi place să împartă cu cei mai sărmani totul. Asta este istoria acestei lepşe. Din nimicul ei mi-a dat şi mie. Aşa că să fie primit, zic io.
Sunt … varză. Asta fiindcă nu pot fi castravete sau alte legume. Aş vrea… luna de pe cer. Păstrez… o iubire ce trebuie aruncată.
Aş dori… să am aripi să pot zbura.
Mă tem… că nu mai am timp.
Aud… o vioară.
Îmi pare rău… că nu am putut face mai mult.
Îmi plac… bomboanele cu cafea.
Nu sunt… realistă.
Cânt… atunci când “zbor”, în rest nu am voce.
Niciodată… nu am să îmi pierd sufletul.
Rar… o să urăsc.
Plâng… şi ce dacă plâng?
Nu sunt mulţumită… de lume.
Nu îmi place… să mă plimb cu motorul.
Sunt confuză… atunci când primesc şuturi de la persoanele dragi mie.
Am nevoie de… o altă viaţă.
Ar trebui… să dispar.
Eu nu am inima aşa de mare, deci, nu împart cu nimeni această leapşă. Cine vrea să se servească singur.
M-am culcat nimic şi mă trezii “deosebită“, nu ştiu ce am făcut sau ce nu am făcut dar am constatat ca anumiţi oameni cred că sunt o deosebită. Nu pot decât să mulţumesc domnului de pe e.treabă fiindcă m-a reanimat întrun om deosebit. Mă simt foarte bucuroasă că nu v-am pus pe fugă în ultima vreme, că aţi fost acolo în umbră şi m-aţi împins să îmi revin uşor. Nu pot spune că-s vindecată dar mă tratez. Aşa că de azi sunt deosebită şi mă bucur că mai există oameni deosebiţi la fel ca şi mine. Sper să mă ridic la înălţimea ligii şi să putem sta alături, chiar dacă numai virtual, să ne sprijinim aşa cum o fac oamenii deosebiţi.
Va multumesc tuturor pentru sustinerea in concursul lansat de Naicu. Am constatat ca inca mai sunteti alaturi de mine. Raman datoare cu o bere sau ce va doreste inimioara. Astept doleantele voastre…
Îmi lipsesc momentele astea, momentele de prietenie. Cine ar fi crezut că vom ajunge să nu mai ştim una de alta. Fetelor îmi lipsiţi mult… şi mai ales aceste momente îmi lipsesc extraordinar de mult. Mă regăsesc printre imaginile de mai jos, voi?
<
