Iar ninge, iar o luăm de la început. Cu nervi, cu lopată, cu trafic de coşmar.
Iar e luni, iar o luăm de la început. Cu mers la serviciu, cu nervi, şedinţe, gălagie.
Iar sunt răcită, iar o iau de la început. Cu nurofen, muci, febră şi gândul care nu îmi dă pace.
“Oare m-am porcit de tot?”
- Bună, iubito. Ce faci? Cum mai eşti?
- Prost, mersi. Încă mai îmi curg mucii, încă mai am febră, în rest sunt extraordinar de bine.
- Bravo, nu am dormit toată noaptea din cauza ta. Îmi făceam griji.
- Mulţumesc, iubitule. Însă, chiar nu trebuia să-ţi faci griji. Ai văzut tu drac mort?
- Asta aşa e. Bine, hai te las. Mă duc pe malul oceanului cu prietenii.
- Bravo, fugi la distracţie. Eu mai zac pe-aici.
Şi ce dacă… acest dialog nu a avut loc. Îmi imaginam cum ar fi fost, daca, ar fi existat. Concluzie: nu te baza pe grija altora, în final se dovedeşte, că nepăsarea este o stare de bine. Nu toţi îşi fac griji pentru nimicuri.
<
