Revenire în spaţiul românesc

Nu ştiu câţi dintre voi aţi observat lipsa mea din spaţiul blogosferic, însă celor care m-au mai vizitat, le mulţumesc din tot sufleţelul. A fost o dispariţie neprevăzută, lungă şi obositoare. Frigul din locuşorul ce mi-a fost gazdă mai bine de 6 zile, m-a răpus, şi uite aşa am reuşit pentru prima oară în cariera mea de om, să răcesc în miez de iarnă, ca toţi oamenii normali. Nu sunt obişnuită să îmi trag mucii în miez de ianuarie, este mult mai frumos să îi tragi în miez de vară, totuşi trebuia să văd şi eu cum e să răceşti în acest anotimp minunat. După cele 6 zile foarte grele şi obositoare, în care mi-aţi lipsit extraordinar de mult, m-am reîntors cu zâmbetul pe buze, şi pentru prima oară, fericită că mă întorc acasă.
Fericirea nu a durat foarte mult, de fapt s-a stins în totalitate, atunci când am constatat că nu mai deţin una bucată oglindă retrovizoare la maşinuţă. Cineva s-a gândit profund şi a realizat că eu nu mai am nevoie de ea. Sper să îi stea în gât, să vadă dublu atunci când se uită în ea şi să îi crească buzele şi urechile până îi vor ajunge la lungimea zidului chinezesc.

Acum că m-am descărcat un pic, vă doresc un an perfect şi să ne citim cu bine.

Revenirea pe plaiuri mioritice

Am revenit in forta… aiurea, vorba vine, forta. Am revenit mai obosita decat am plecat, dar oboseala asta este mult mai placuta. Trecerea de la vacanta la vesnicul program de zi cu zi este un pic cam brusca, asa ca pana imi voi intra in rutina obisnuita mai necesita ceva timp. Multumesc tuturor celor care nu au uitat de sufletica si va promit solemn ca va voi raspunde cat de curand. O sa incerc sa si povestesc vacanta care a fost extraordinara, o sa atasez si poze, dar pana atunci putina rabdare si tutun.
Va pup cu drag pe toti.