Sufleţica

Posts Tagged ‘sentimente’

Da. Astazi vreau sa urlu. Are cineva ceva impotriva? Da??? Mi se rupe.
Chiar daca este soarele asta afara, chiar daca iarna va reveni de maine pe strazile noastre, eu tot vreau sa urlu.  Sunt om… si imi permit sa am sentimente si nevoi. Chestii de care unii nici macar nu au habar.

Asa ca, nu deranjati, Sufletica da apa la soareci.

Nu ştiu ce sentiment este mai puternic pentru noi oamenii. Iubirea sau obişnuinţa? Eu una mă confrunt cu o mare nebuloasă. Nu ştiu dacă iubirea mă macină sau obişnuinţa. Iubirea poate s-a stins undeva pe drum, însă obişnuinţa a rămas şi este atât de nemernică încât îmi macină fiecare părticică. M-am obişnuit cu anumite tabieturi, cu mesajul primit dimineaţa, cu chipul şi mâinile tale. Toate astea îmi lipsesc crunt. De iubire pot să scap, dar cum să îmi radiez obişnuinţa din suflet. Aveam ceva, acum nu mai am, şi e al naibii de greu. Există o vorbă: “orice învăţ are şi dezvăţ”. Vreau şi eu reţeta, să scap de senzaţia asta cruntă ce se plimbă cu mine 24 din 24.
Şi după cum spune Bănică, aş mai vrea încă o zi.

STEFAN BANICA JR – INCA O ZI

Am avut ocazia să vizitez nişte locuri mirifice în acest weekend, probabil că voi reveni şi cu poze pentru a-mi susţine declaraţia, dar până atunci aş putea spune că locurile vizitate m-au făcut să realizez cât de greu este să te întorci în locurile băştinaşe. În dimineaţa asta m-am trezit din visul real trăit pe alte meleaguri, traficul bucureştean m-a trezit la realitate. Totuşi nu de asta vroiam să vorbesc acum, aş fi vrut să scriu, să pot expune în cuvinte sentimentele trăite acum două seri, atunci când paşii măsurau spaţiul dintre hotel şi mijlocul oraşului. Mergând prin ploaie subit am realizat că îmi lipseşte acel sentiment atât de pur şi frumos de care au parte majoritatea dintre noi. Îmi lipseşte “dragostea”, încă simt acel gol lăsat, încă mai am gheara care mă strânge, încă gândurile îmi zboară aiurea. Priveam clădirile şi oamenii fericiţi din jurul meu şi gândurile erau tot departe. Oare de ce? Nu există cumva o soluţie să o poţi bea în loc de apă şi să scapi de gânduri? Simţeam parfumul pomilor înfloriţi şi inima îmi zbura departe… acolo unde ea nu este bine primită. E gol şi trist… e greu şi prost că încă mă mai doare.