Sufleţica

Posts Tagged ‘suflet’

Am pus lacăt sufletului. Să nu cumva să încercaţi să îl deschideţi. Nu veţi găsi decât amărăciune şi multă disperare. Prefer să îl închid şi să uit de el. Mai bine să stea ferecat şi să nu mai simtă durerea şi dorul ce îl macină. Să stea în cuşca lui acolo, că şi aşa nu-i bun de nimic.

 Io come un albero nudo senza te
 senza foglie e radici ormai
 abbandonata cosi
 per rinascere mi servi qui
 non c’e una cosa che non ricordi noi
 in questa casa perduta ormai
 mentre la neve va giu
 e quasi Natale e tu non ci sei piu
 
 E mi manchi amore mio
 tu mi manchi come quando cerco Dio
 e in assenza di te
 io ti vorrei per dirti che
 tu mi manchi amore mio
 il dolore e forte come un lungo addio
 e l’assenza di te
 e un vuoto dentro me.
 
 Perche di noi e rimasta l’anima
 ogni piegna o pagina
 se chiudo gli occhi sei qui
 che mi abbracci di nuovo cosi
 e vedo noi stretti dentro noi
 alegati per non slegarsi mai
 in ogni lacrima tu sarai
 per non dimenticarti mai.
 
 E mi manchi amore mio
 cosi tanto che ogni giorno muoio anch’io
 ho bisogno di te
 di averti qui per dirti che
 tu mi manchi amore mio
 il dolore e freddo come un lungo addio
 e in assenza di te
 il vuoto e dentro me.
 
 Tu mi manchi amore mio
 e mi manchi come quando cerco Dio
 ho bisogno di te
 di averti ancora qui con me
 e mi manchi amore mio
 cosi tanto che vorrei seguirti anch’io
 e in assenza di te
 il vuoto e dentro me.
 
 Grido il bisogno di te
 perche non c’e piu vita in me
 vivo in assenza, in assenza di te.

Am citit zilele trecute la Cabral un post care m-a pus pe gânduri. Mai există aşa ceva în secolul 21? Mai există încă discriminare? Am crezut că în zilele noastre chestia asta nu mai contează. Că eşti alb, galben sau negru, prea puţin contează. În primul şi primul rând trebuie să fi OM. Sufletul şi omenia nu stau în culoarea pielii. Cine mai are timp în ziua de azi să discrimineze, înseamnă că e un mare idiot. Oamenilor, eu zic că este timpul să vă treziţi. Viaţa este foarte scurtă. Nu vă mai încurcaţi în detalii, mâine există posibilitatea să nu mai aveţi timp de aceste detalii. Există două mari calităţi de care noi ca oameni ne putem folosi: sufletul şi capacitatea de a raţiona. Aşa că lasaţi naiba discriminările şi trăiţi cu intensitate această viaţă. Cabral, tu eşti un om special, am crezut că poţi trece peste aceste răutăţi gratuite. Ca om te înţeleg, tu eşti călit, pe tine nu mai pot să te atingă atât de repede toate mojiciile. Îţi este frică însă de fetiţa ta, te înţeleg, dar tocmai pentru ea trebuie să lupţi şi să fi tare. Slăbiciunea asta de acum de care dai dovadă, nu face decât să îi întărească temerile. Capul sus pentru ea Cabral. Trebuie să îi demonstrezi că poate să treacă peste toate. Dacă intrigile iscate cu privire la culoarea pielii se vor stinge într-o bună zi, noi, ăştia de rasă albă vom găsi cu siguranţă alte motive pentru a jigni. Din păcate viaţa nu poate fi frumoasă întotdeauna. O pădure mai are şi uscături, aşa că trebuie să învăţăm să trăim cu ele sau să le eradicăm pur şi simplu. Eu cred că poţi trece peste asta şi poţi zâmbi în continuare, nu le da satisfacţie şi învaţ-o şi pe fetiţa ta să ţină capul sus. Atâta timp cât nu face un lucru de care să îi fie ruşine, culoarea pielii nu are de ce să conteze. Dacă o să fie scuipată pentru asta, învaţ-o să scuipe şi ea. Dacă o să fie înjurată pentru asta, ar trebui să o înveţi să înjure şi ea. Nu trebuie să o înveţi să plece capul. Nu are de ce.
Şi pentru voi cititorii mei am o întrebare:

Ce contează pentru voi: culoarea sau sufletul?

Încerc să găsesc sfatul cel mai bun în această problemă. Fiindcă timpul nu îmi permite să gândesc, se pare că toate lucrurile le fac pe fugă, apelez la voi cu următoarea problemă. Deţin una bucată jumătate de amintire:
[singlepic id=63 w=210 h=180 mode=watermark float=right]
Cum bine ştiţi jumătatea a fost pierdută, acum vă întreb eu pe voi:

Mai păstrez jumătatea sau o dau de suflet? 

E martedi,voglio cantare, voglio amare… ma dove sei? non ti vedo

Cu mâine zilele-ţi adaogi…

Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.

Când unul trece, altul vine
În astă lume a-l urma,
Precum când soarele apune
El şi răsare undeva.

Se pare cum că alte valuri
Cobor mereu pe-acelaşi vad,
Se pare cum că-i altă toamnă,
Ci-n veci aceleaşi frunze cad.

Naintea nopţii noastre umblă
Crăiasa dulcii dimineţi;
Chiar moartea însăşi e-o părere
Şi un vistiernic de vieţi.

Din orice clipă trecătoare
Ăst adevăr îl înţeleg,
Că sprijină vecia-ntreagă
Şi-nvârte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acesta
Şi se cufunde în trecut,
Tu ai ş-acum comoara-ntreagă
Ce-n suflet pururi ai avut.

Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi,
Având cu toate astea-n faţă
De-a purure ziua de azi.

Priveliştile sclipitoare,
Ce-n repezi şiruri se diştern,
Repaosă nestrămutate
Sub raza gândului etern.