Sufleţica la muncă

Cam aşa a arătat sufleţica săptămâna asta în timpul programului de muncă:

Singurul omuleţ din viaţa mea

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Vă doresc un sfârşit de an fantastic. Sărbători Fericite.

Sufleţica chinuită de doi indivizi

Dimineaţă frumoasă de Marţi. M-am trezit cu zâmbetul pe faţă. Urma să fie o zi plină, dar nu conta, noaptea fusese extrem de plăcută. Cu vise lungi şi extrem de încinse. Planul de bătălie ce este întocmit de fiecare femeie, dimineaţa, atunci când face ochi, era stabilit de aseară. Problema arzătoare a femeilor dimineaţa este asemănătoare. Iar întrebarea ce le vine iute în minte, după ce şi-au băut cafeaua este : eu cu ce naiba mă îmbrac azi? Eu ştiam. Stabilisem deja de ieri. Ceva lejer, numa bun pentru căldurile astea. Apoi, zâmbetul îmi era datorat şi pentru că urma să mă încalţ cu pantofiorii săndăluţă, achiziţionaţi recent. După pregătirile de rigoare am plecat veselă spre birou. Am intrat ca o zână, măndră nevoie mare. Aveam pantofiori noi. Şi glume, şi râsete, şi întrebări de genul: unde naiba îi mai pui, că ai o grămadă? Inima îmi era împăcată. Pantofiorii au avut efectul ce îl aşteptam nerabdătoare. Însă, orice fericire ce îi este dată sufleţelului se stinge la fel de repede, precum a început. După o oră de purtat aceşti pantofiori, a început calvarul. Simţeam cum îmi explodează piciorul în ei. M-am învârtit, m-am descălţat pe sub birou. Nimic. Deja începusem să am o mare durere pe faţă. Se spune că femeile se cunosc după faţă. Dacă au o faţă căzută şi tristă, e clar că-s constipate sau le strâng pantofii. Eu mă încadram în a doua categorie. Puii mei. A fost cea mai lungă zi din viaţa mea. La întălnire de fiecare zi, încercam să fiu atentă la ce se discută în cadrul proiectului, dar gîndul meu era numai la picioruşele ce sufereau groznic. Aşa chinuială, nu am mai tras de foarte mult timp. Adevărată zi de Marţi. Acum, stând cu picioarele în apă rece, mă gândesc că poate eu sunt defectă. Oare toate femeile au probleme de genul ăsta? Eu nu am văzut până azi o faţă mai chinuită ca a mea. Şi cât de mândră şi veselă eram dimineaţă. Indivizii ăştia doi mi-au ruinat ziua şi viaţă. Nu mai amintesc că mâine probabil mă voi duce desculţă la servici. Nu de alta, dar nu mai am curaj să pun ceva pe picioruşele mele chinuite.

Bombonica balerina

Două graţii pe şosea, eu şi bombonica mea. Ne-am trezit astăzi pregătite de lupta cu zăpada. Am coborât la bombonica mea, am curăţat-o de zăpadă şi am purces la drum. Drumul anevoios. Am avut pe alocuri impresia că nu circul cu maşina, ci cu o sanie. Şosele pline de nămeţi. Şoferi fără prea multă materie cenuşie. Noi două însă, ne-am deplasat încet, dar sigur. Totuşi la un moment dat, bombonica mea s-a gândit că ar fi bine să se apuce de balet. Taman azi a apucat-o să facă prima piruetă din viaţa ei. Nu vă pot explica sentimentul trăit cu intensitate, atât de mine, căt şi de ea. Două graţii în intersecţie la Şincai s-au rotit şi şi-au executat pirueta fără pic de greşeală. Am fost norocoase. Dintr-o dată, nimeni nu mai era pe lângă noi. Nici-o maşină, nimic. Eram doar noi două şi primul exerciţiu din viaţa noastră. Bombonica nu a avut pic de frică, însă eu, am înţepenit în scaun şi am încercat preţ de câteva minute să îmi găsesc inima ce se tăvălise pe jos de frică. Până am regăsit-o, bombonica s-a liniştit şi a rămas cuminte locului aşteptând să îmi revin din şocul creat. Promit… până la vară nu o mai duc pe bombonica la nici-o lecţie de balet. Gata. Pentru iarna asta, cred că e de ajuns. Şi ca să vă elucidaţi asupra exerciţiului efectuat, vă las câteva imagini cu piruete mult mai periculoase decât a noastră.

Sufletica versus panza de paianjen

Ma lupt de ceva vreme cu o panza de paianjen. Nu vrea sa plece si pace de pe ochisorii mei. Ma trezesc normal, adica, foarte trista ca trebuie sa fac ochi atunci cand somnul este mai dulce. O fac… totusi. Ma tarasc cu putin entuziasm spre cafeaua aburinda si incerc sa imi fac exercitiile de dimineata.
Program:
Ora: 7.25
1. Ridic mana – sa prind ibricul.
2. Tin ibricul cu greu, incercand sa nimeresc gaura pentru a pune o cana de apa.
3. Intind mana – sa aprind aragazul.
4. Topai – de frig.
5. Muschii se contracta in incercarea de dezmorteala.
6. Ridic din nou ibricul pentru a rasturna cafeaua in ceasca.
7. Incerc sa duc ceasca la buze. Shit… e fierbinte.
8. Intind mana – sa aprind o tigara.
9. Respir si inspir – aer curat.
Dupa prima sesiune de gimnastica, Sufletica merge abatuta spre baie. Urmeaza sesiunea pentru genunchi.
1.  Ridic piciorul – cam inalta cada.
2. Incepe topaiala – cand vine apa calda, cand rece. Stiu, dusurile scotiene sunt bune, dar nu pentru mine.
3. Ma intind dupa gelul de dus – cam departe de data asta, muschii sunt intinsi la maxim.
4. Urmeaza sesiune de peeling – adica ma sterg cu prosopul.
5. Incepe maratonul – 50 de secunde de imbracat cu cel mai apropiat halat de baie.
Asa, bun… gimnastica a fost efectuata. Urmeaza sedinta de ghicitoare. Oare cu ce naiba ma imbrac azi? Nimeni nu va ghici? Nici macar eu. Intotdeauna imi propun sa ma imbrac in ceva anume, insa niciodata nu imi iese chestia asta. Mereu aleg altceva.
Ora 8.00
1.  Cu fusta sau fara fusta? Aceasta-i intrebarea.
2.  Fara fusta azi – blugii sa traiasca.
3. Intins mana  (cam mult insist pe bratele astea) – cules blugii din sifonier, imbracat.
4. Topait la raftul de sus – de ce naiba, mereu am nevoie de bluza de pe ultimul raft? Oare nu as putea muta bluzele de acolo, un pic mai jos? Nu. De ce? Simplu. Daca vor fi mai jos, sigur nu mai sunt pe gustul meu.
Ora 8.15
Terminat operatiune vesto-vestimentara. Incepe operatiunea de machiaj.
1. Crema.
2. Fon de ten – hmmm… azi nu imi trebuie.
3. Putin creion, oleaca de fard, putin ruj si gata.

Ora 8.25
Tarziu, nene. Acum trebuia deja sa fiu pe sosea. Of…
Iesit la bombonica. Pornit motorul. Sa ma dau jos sa curat gheata sau sa astept sa cada singura? Imi e lene. N-am incotro, ma dau jos. Incep sa racai, fara efort. Muschii ma dor de la gimnastica de dimineata.
Gata. Am reusit sa fac un mic locsor de vizibilitate.

Ora 8.30
Plecat. Primul contact cu soseaua. Frumos. E inghetata, dar se poate circula. Stop. Am circulat cam mult. Coloana de masini.

Ora 8.45
Ajuns la destinatie. Aranjat la birou. Deschis computadorul. Shit… Nu vad nimic. Panza de paianjen revine pe ochii mei. Clar. Dupa atata efort, am obosit. Imi e somn deja. Si cat mai e pana la 5… Of.
Astazi pe agenda mea de prioritati trebuie neaparat sa existe drumul catre un cabinet veterinar. Trebuie sa gasesc un spray, ceva,  pt a ucide panza asta de paianjen. E prea de tot. Adica, ma trezesc, nu am nimic si pac… cum trebuie sa incep munca se instaleaza. Deci clar, trebuie sa ma intorc acasa sa dorm.
Pana atunci, butonez.
O zi buna si fara panze va doresc.

Pareri pro si contra

Mai avem mai putin de 15 zile pana la sfarsitul anului. Majoritatea isi fac bilantul, eu as vrea sa aflu parerile pro si contra despre spatiul sufletelului. Pe parcursul anului ati avut parte de Condica de sugestii si reclamatii, unde fiecare isi regasea locusorul. Acum as vrea sa aflu si eu parerea voastra despre acest blogusor.

In timp ce creionati parerile pro si contra, va las si o melodie sa va tina companie pe timpul scrisului.

Andy Williams – It s the most wonderful time of the year