Îmi e dor de glasul tău, de tine, tată

“Mircea… hai la tata”, astea îţi erau cuvintele. Aşa mă alintai tu, numai de oful ă? nu ai avut noroc să ai şi tu un băiat. Până la 13 ani numai Mircea mă strigai. Tare îmi e dor de glasul tău, de tine, tată. Am voie să plâng azi, am voie să te strig, fiindcă dorul de tine este nestins. Ai ştiut să ne creşti, ai ştiut să fi un tată pentru noi şi chiar dacă uneori ai fost prea sever, eu te-am iubit oricum. Nu trece o singură zi, nu trece o singură noapte în care să nu mă gândesc la tine, nu trece o clipă în care să nu îmi strig neputinţa de a te ajuta. Pentru că nu m-ai lăsat. Ai urât toată viaţa să ceri ajutor de la cineva, ai fost prea mândru pentru asta şi eu te-am moştenit, tătucă dragă.

Astăzi ar fi fost ziua ta de naştere şi totodată şi ziua de nume. Cum să-ţi mai spun eu “La Mulţi Ani, tăticule”? Read more »