Le este atât de greu să spună ceea ce ar trebui să spună la momentul potrivit. Dar ei, nu şi nu, Batman, Batman. Dacă toate lucrurile s-ar spune atunci când le este rândul să fie zise, eu cred că altfel ar fi viaţa noastră. Nu ştiu să spună “te iubesc” atunci când ar trebui să spună. Nu ştiu să spună “Adio”, atunci când ar trebui să spună şi uite aşa începem noi să ne facem fel şi fel de variante în minte. De aici şi până la marele dezastru, nu există decât un pas. Ei nu spun, noi nu înţelegem şi uite aşa iese o ciorbă fără sare şi fără de piper. În fond, sunt doar două cuvinte:
“te iubesc” sau “la revedere”. E greu?
Acum 5 ani, într-o prea frumoasă seară de iunie, doi oameni plini de dorinţe se întâlneau să-şi scrie povestea. Un taxi numit dorinţă şi-a asumat vina pentru tot ce a urmat. Au trăit clipe frumoase, clipe foarte urăte, au trecut prin toate stările sufleteşti posibile. Anii şi evenimentele ce au avut loc pe parcursul celor 5 ani, poate i-au călit, poate i-au scârbit sau poate totuşi au fost cu un anume scop. Unul dintre ei sigur a învinuit acel taxiu numit dorinţă. De ce? Poate pentru că era mai uşor să învinuiască taxiul ce l-a purtat la destinaţie. Atunci în momentul ăla poate s-a scris un pic de istorie, istoria celor doi. Două suflete unite de un taxi, două suflete cărora probabil le-a fost dat să trăiască ce nimeni nu a mai trăit şi totuşi au trecut aşa cum au putut peste toate. Astăzi, la 5 ani după prima lor întâlnire sunt un pic mai maturi, mai căliţi, nu ştiu dacă se mai doresc ca atunci, nu ştiu ce le va rezerva viaţa, însă ştiu sigur că acel taxiu nu îl vor uita niciodată. La mulţi ani lor şi de-asemenea la mulţi ani taxiului care a făcut posibil ca cele două suflete să se întâlnească.
Astă seară după cum v-am relatat aici am fost la o frumoasă partidă de bowling. Distracţie, antren, pierderi, câştiguri, într-un cuvânt o seară destul de reuşită. Am plecat cu un imens zâmbet pe faţă cu toate că eram destul de obosită, dar relaxarea asta mi-a prins bine. Mă sui frumuşel în maşină, aranjez toate cele şi purced fericită la drum. Nici bine nu parcurg 5 km că toată seara asta frumoasă se spulberă în nici mai mult, nici mai puţin de o secundă. Mergând pe drumul cu prioritate liniştită zăresc un taxi staţionat. Nimic interesant până aici. Numa că “dobitocul” se hotăreşte brusc să plece de pe loc. Nu tu Read more »
<
