Aud o vioară

Sunetul ei mă înfioară. În noaptea asta amară aud acorduri de vioară, încet şi sigur îmi pătrund în gânduri. Dorul de vioara-mi preferată stă la pândă în sufletul meu, mă frige, mă arde, îmi usucă inima. Ascult în taină, păstrez liniştea, doar în speranţa că sunetul nu o să se stingă niciodată. Duios arcuşul mângâia corzile calde ale vioarei, sunetul îmi mângâia sufletul, totuşi corzile se rup una câte una. Tresar. Read more »