arată altfel acolo. Simt încă briza oceanului în nări. Îmi este dor de cerul ce parcă stătea să pice pe noi.

[View with PicLens]

Am revenit cu picioarele pe pământ, după o scurtă vacanţă fenomenală. M-am întors arsă, dar bine dispusă. Plină de viaţă şi cu bateriile încărcate.
Sunt bronzată sau mai bine spus un pic arsă, dar asta nu mă împiedică să fiu veselă.
Îmi pare bine că fetele mele dragi nu m-au uitat. Ada, Aia cu paru sunteţi the best girl in town. Aimee, ţin să îţi mulţumesc şi ţie, pentru frumoasa leapşă ce este mai lungă decât vacanţa avută de mine. Promit că o voi onora cât de curând.
Pissi-mic, îţi mulţumesc şi ţie pentru gândurile frumoase, aceleaşi lucruri şi pentru tine.
Revenirea invizibilului pe bloguleţ a fost o mare uimire pentru mine. Mă bucur că ai mai trecut pe aici.
Bogdanic – ţin să te anunţ că nu am citit cartea, am uitat să o iau cu mine în călătorie şi îmi făcusem o grămadă de planuri cu ea. Însă în aeroport am fost surprinsă să constat că o uitasem acasă. Promit însă că în weekend mă voi pune cu burta pe carte.

Mulţumiri merg şi spre cei care au vizitat acest bloguleţ, chiar dacă numai pentru a răsfoi câteva gânduri creionate de mine. Acest lucru mă bucură, este un semn că lumea încă mai are nevoie de puţin sufleţel.
Am o grămadă de poveşti de împărtăşit, dar după ce voi dormi câteva ore bune. Acum fug la somn, după mai bine de 24 de ore de nesomn reuşesc şi eu să îmi întind oasele în pătuc.
Vă pup cu drag.
Pies: ştie cineva unde a fugit fanul meu?

Am promis cu ceva vreme în urmă că voi reveni şi cu alte poze din mirifica vacanţă. Astăzi paşii noştrii vor merge uşor pe tărâmul Germaniei şi Austriei. Mai precis la Heidelberg şi Salzburg.

Heidelberg este un oraş în nord-vestul landului Baden-Wurttemberg, oraş vechi şi bine conservat. Nici eu nu am ştiut până astăzi, că în acest oraş a decedat, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Cel puţin aşa spune wikipedia. Mai multe nu vă spun despre acest oraş, veţi observa şi singuri din fotografii, că este o minune de oraş. Multe clădiri vechi şi bine întreţinute. Vegetaţie din belşug, răul Nekar şi multe alte frumuseţi de care nemţii au avut grijă să nu le deterioreze. more…

Sper că nu v-aţi plictisit de serialul intitulat Vacanţa. Dacă totuşi v-aţi plictisit, eu nu am ce să vă fac. Am vizitat multe tărâmuri în această vară, tocmai de aceea capitolul acesta o să se mai întindă pe parcursul a încă două, poate chiar trei episoade.
Oraşul Baden-Baden este aşa de bine situat, încât poţi ajunge în doi timpi şi trei mişcări ori în Elveţia, ori în Franţa. Noi pentru început am ales să mergem la Izvorul Dunării şi apoi la Cascada Rinului. Drumul până la Izvorul Dunării a fost minunat. De şosele nu vă mai vorbesc, însă de peisaj aş vrea să vă notez doar că este extraordinar de frumos. Verdele din pădurile vecine drumului naţional ce duce spre Donaueschingen, este de nedescris.

Am ajuns destul de repede la prima destinaţie. Mă aşteptam la ceva mare şi grandios. Dunărea, însă, izvorăşte somptuos dintr-un monument, ca pe parcurs să se unească cu cele două râuri Breg şi Brigach şi să ajungă pe tărâmul nostru mult mai mare şi frumoasă. Am cules ceva amintiri deosebite şi nu pot să vă descriu ce a simţit inimioara mea când a zărit la loc de cinste placa pe care găseai următoarele cuvinte: România – bastion de mii de ani al Europei ce străjue Delta Dunării. Emoţiile au fost de nedescris şi totodată neînţelese. Nu mă ştiam aşa de patrioată. more…

Cu o lună în urmă, mă pregăteam vertiginos pentru vacanţă. Planurile erau gata, schiţa drumului era oferită de domnişoara Jane, noi doar trebuia să îi spunem unde vrem să mergem. Anul acesta, bebeul a vrut să mergem acolo unde e frig şi bine. Din păcate, vremea a fost călduroasă, dar atmosfera din jur ne-a făcut să uitam de căldură. Am plecat cu drăguţa noastră maşinuţă, care s-a comportat exemplar. Drumul era lung, aşa că pornirăm pe la 3 de dimineaţă. Destinaţia era Baden Baden. Primii 600 şi un pic de km au fost anevoioşi şi urâţi, dar de, asta e ţărişoara noastră. Apoi am trecut ca fulgerul prin Ungaria şi ne-am oprit în Viena să înoptăm. Datorită întâlnirii cu doi prieteni, am decis să rămânem 2 zile. Viena pentru mine, a fost o dezamăgire. Mă aşteptam la ceva de tip… waw, dar se pare că nu era chiar aşa. Frumoasă şi plină de toate naţiile posibile şi imposibile, mizerie, amestecuri de istorie cu civilizaţie. Cam tot ce vrei de la o capitală ce se respectă. În gândurile mele, însă, Viena era mult mai frumoasă şi romantică.

Am revenit in forta… aiurea, vorba vine, forta. Am revenit mai obosita decat am plecat, dar oboseala asta este mult mai placuta. Trecerea de la vacanta la vesnicul program de zi cu zi este un pic cam brusca, asa ca pana imi voi intra in rutina obisnuita mai necesita ceva timp. Multumesc tuturor celor care nu au uitat de sufletica si va promit solemn ca va voi raspunde cat de curand. O sa incerc sa si povestesc vacanta care a fost extraordinara, o sa atasez si poze, dar pana atunci putina rabdare si tutun.
Va pup cu drag pe toti.