Ce poate fi mai frumos în viaţa asta decât să visezi? Nimic nu se compară cu starea aia de bine, când stai cu ochii deschişi, cu privirea pierdută, visând la tot ce îşi doreşte sufleţelul tău. Multe vise mi-au trecut prin faţa ochilor. Multe s-au şi materializat, însă mereu am avut predilecţia să visez către sau la ceva ce nu se poate îndeplini niciodată.
Se spune că dacă nu crezi în visul tău acesta nu se va îndeplini. Cât de tare să crezi? Câte sacrificii să faci, doar trăind cu speranţa că într-o zi acest vis va deveni realitate?
Visul meu s-a frânt de foarte mult timp, acum în momentele de visare nu îmi mai doresc nimic, oare asta se cheamă că şi speranţa a murit? Că totul se sfârşeşte aici?
Vise
Sunt fericită. Am visat. De şapte ani mă chinui să visez ceva ce am pierdut. Toată lumea din jurul meu mă întâmpina câteodată cu ştirea:
- l-am visat.
Iar eu mereu mă întristam. Cum de eu nu puteam să îl visez? Înseamnă că era prea supărat pe mine de nu venea nici măcar pentru o secundă în visul meu. Dar azi l-am visat, pe cel ce mi-a fost tată. Chiar am şi stat de vorbă, bine, nu ne-am spus foarte multe. Visul nu a fost prea frumos, dar important este că l-am visat. Îmi era aşa de dor să îi mai spun câteva vorbe. Dar n-am avut timp. Acum poate gheaţa a fost spartă şi sper din toată inima să mai vină în visul meu. Aştept să mă ia în braţe şi să îi pot plânge uşor la piept, să îi şoptesc că îmi este dor de el şi că tare ne lipseşte.
Răsărit de soare la urgenţă
Ne începem dimineţile strângând cafeau aburindă între degete. Nu m-am gândit niciodată că aş putea să îmi încep dimineaţa altfel. Astăzi am avut parte de o altă dimineaţă, cu miros de spital. Totul era atât de gri, de haotic. Atâţia oameni pe holuri, la o oră când oraşul de-abia dă semne de trezire. Oare suntem un popor de oameni bolnavi sau chiar ne place să stăm pe holuri la camera de gardă.
Obişnuiesc să mă uit la documentarele de pe Animal Planet. Urgenţe medicale pentru animale. Astăzi mi-am adus aminte de ele. Doctorii de acolo, doctori veterinari şi doctorii de aici, doctori umani. Primii plini de pasiune, de dăruinţă. Cei din urmă, ai noştrii, plini de plictiseală, ură faţă de semenii lor. Oare atunci când depui jurământul ăla, la doctorii noştrii acel jurământ are alt context?
Nimeni să îţi sară în ajutor, nimeni să îţi adreseze o vorbă bună, aveai impresia că erai doar un alt caz, o altă pierdere de timp pentru ei. Nici-o mână întinsă, nici-o voce blândă. Ţipetele de pe hol se asociau cu ţipetele doctorilor. Şi atunci te gândeşti, dacă nu poţi trăi în pace, nici măcar să mori liniştit nu poţi?
Soarele ce îşi făcea apariţia încerca să încălzească oarecum atmosfera. Însă nu cred că cineva de acolo se gândea la asta. Camera de gardă mi s-a părut a fi un fel de cameră de tortură, cu instrumente de chin şi călăi ce îţi aşteptau parcă ultima suflare. Nu aş mai vrea să mai văd vreodată răsăritul de soare pe gemuleţul camerei de gardă.
Da. Sunt ravasita, dar ma tratez. De ceva vreme incoace nu prea mai dorm noaptea. Mintea imi este inchisa intr-un labirint vicios. Vise si ganduri ce se invart usor in mintea mea nu imi dau pace. Astazi am ajuns la peste 48 de ore de nesomn. Probabil ca voi pica in curand, dar cine stie. Ma chinui sa pun frana gandurilor, sa inchid teava care imi alimenteaza nelinistea. Insa nu gasesc o varianta optima pentru asta.
Voi cate ore dormiti pe noapte?
Urmând reader-ul creat de prea priceputul escu şi anume n-am net, am descoperit în bloguleţul emmei sau mai bine intitulat de ea “gânduri rupte din mine”, un test interesant. Am urmat paşii şi uite aşa am aflat că sunt un prea frumos inorog. 
Mai puţin de 2% la sută din oameni care fac acest test sunt inorogi (unicorni).Unicori sunt buni în tot ceea ce fac, şi sunt foarte plăcuţi de lumea toată!Nu se ştie cu siguranţă dacă inorogul a existat sau nu, dar povestiri despre el au existat în toate colţurile lumii. Unele poveşti vorbesc despre unicorn ca despre o fiinţă cu puteri miraculoase, invizibilă şi cu posibilitatea de a se ascunde de privirea oamenilor, dispărând ca prin minune în pădurile întunecoase. Unicornul este în general o fiinţă singuratică, deşi unele basme vorbesc despre grupuri de inorogi care aleargă împreună şi se adapă din râurile învolburate ale pădurilor. Alte poveşti ne asigură că inorogii se nasc din valurile mării şi ies adesea să alerge şi să se joace pe plaja însorită. În legendele arabe, unicornul apare din mijlocul nisipurilor deşertului şi se apropie doar de copiii singuri, adoarme o vreme lânga ei şi apoi dispare din nou.
O prea frumosă descriere despre mine pardon, despre inorog ne oferă wikipedia. Mă pot considera pe deplin mulţumită de acestă descriere. Unicornul trăieşte în mine, acum îmi explic eu de unde provine cornul ăsta din frunte. Nu mai vorbesc de cei care au norocul de a mă întâlni, voi chiar sunteţi nişte oameni fericiţi fiindcă aveţi ocazia să vă întâlniţi cu un inorog. Acum să nu vă îngrămădiţi în a face programări. Am agenda plină pentru următorii 50 de ani. 
<
