Unicornul din Sufleţica

Urmând reader-ul creat de prea priceputul escu şi anume n-am net, am descoperit în bloguleţul emmei sau mai bine intitulat de ea “gânduri rupte din mine”, un test interesant. Am urmat paşii şi uite aşa am aflat că sunt un prea frumos inorog.
Mai puţin de 2% la sută din oameni care fac acest test sunt inorogi (unicorni).Unicori sunt buni în tot ceea ce fac, şi sunt foarte plăcuţi de lumea toată!Nu se ştie cu siguranţă dacă inorogul a existat sau nu, dar povestiri despre el au existat în toate colţurile lumii. Unele poveşti vorbesc despre unicorn ca despre o fiinţă cu puteri miraculoase, invizibilă şi cu posibilitatea de a se ascunde de privirea oamenilor, dispărând ca prin minune în pădurile întunecoase. Unicornul este în general o fiinţă singuratică, deşi unele basme vorbesc despre grupuri de inorogi care aleargă împreună şi se adapă din râurile învolburate ale pădurilor. Alte poveşti ne asigură că inorogii se nasc din valurile mării şi ies adesea să alerge şi să se joace pe plaja însorită. În legendele arabe, unicornul apare din mijlocul nisipurilor deşertului şi se apropie doar de copiii singuri, adoarme o vreme lânga ei şi apoi dispare din nou.
O prea frumosă descriere despre mine pardon, despre inorog ne oferă wikipedia. Mă pot considera pe deplin mulţumită de acestă descriere. Unicornul trăieşte în mine, acum îmi explic eu de unde provine cornul ăsta din frunte. Nu mai vorbesc de cei care au norocul de a mă întâlni, voi chiar sunteţi nişte oameni fericiţi fiindcă aveţi ocazia să vă întâlniţi cu un inorog. Acum să nu vă îngrămădiţi în a face programări. Am agenda plină pentru următorii 50 de ani.

Mărţişorul

Legendă… sursa Wikipedia:

O altă legendă povesteşte cum Soarele a coborât pe pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi veselie, şi lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. După o luptă crâncenă, tânărul a învins creatura şi a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe cer şi a reînceput să lumineze întregul pământ. S-a început primăvara, oamenii au reînceput să zâmbească, să se veselească, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele său cald s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.