Vă mai aduceţi aminte primul sărut?
Cine îşi mai aduce aminte de primul sărut? Câţi dintre noi mai ţin minte acel moment? Eu îmi aduc aminte de parcă a fost ieri. Eram la sfârşitul clasei a VIII-a şi câţiva colegi sau gândit să sărbătorim terminarea şcolii prin evadare la un cinematograf. Ne-am hotărât şi am purces la drum. Cred că eram 4 fete şi vreo 6 băieţi. Nimeni nu avea vreo legătură cu nimeni. Pur şi simplu eram colegi şi atât. În timpul filmului, Adrian, fiindcă aşa îl chema pe colegul care ocupase scaunul din dreapta mea, consideră că ar trebui să mă ţină de mână.Eu, total surprinsă, deoarece nu arătase până atunci o anumită afinitate spre mine, mă fâstâcesc toată şi gândesc rapid la ce aş putea să fac. Aş putea ţipa? Nu… eram în sală, lumea era atentă la film. Aş putea fugi? Nu… deranjam pe ceilalţi. Mai stau că acuma nu o fi foc dacă mă ţine de mână. Adrian totuşi nu s-a rezumat doar la mână şi mă prinde tacticos de gât. Aoleu, ce mă fac eu acuma? Asta e… mai stau. O anumită perioadă s-a mulţumit să stea aşa lejer cu mâna după gâtul meu. În momentul culminant al filmului, când toată lumea era disperată să vadă acţiunea, Sufleţica ioc. Ce acţiune? Acţiunea era chiar lângă mine. Mă trezesc deodată sufocată tare de o faţă, de o limbă care vroia să intre în gura mea cu toată forţa. Am şoptit uşor să se potolească. Cred că din cauza filmului nu m-a auzit. Insistent, mai încearcă o dată. Ups, ce e asta? De ce? Ce-am făcut? În loc să mă las dusă de val, îl muşc de buză şi uite aşa am scăpat de limba ce vroia să pună stăpânire pe gura mea. În capul meu de copil prost mă gândeam că dacă mă sărută e posibil să mă dezvirgineze şi chestia asta nu îmi plăcea deloc. Îmi spusese mie mama că bărbaţii nu vor decât un singur lucru. Eu am crezut că asta vroia de la mine. Se termină în sfârşit cel mai lung film din viaţa mea şi îmi aud reclamaţii.
- Bey, fată, dar tare sălbatică mai eşti. Ce puii mei îţi făceam? Vroiam doar să învăţăm amândoi să ne sărutăm. Proasto.
Deci uite aşa am aflat că sunt şi proastă. Nu vă spun câte mustrări de conştiinţă am avut. Cum că nu aş fi bună de nimic. Că nimeni nu o să mă ia de nevastă. Nu ştiu să sărut. Aoleu, ce mă fac eu?
Anii au trecut, nu mulţi, ce-i drept, după această păţanie şi întâlnesc omul potrivit, care m-a învăţat ce înseamnă un sărut şi care m-a făcut să caut o perioadă în viaţa mea tandreţea buzelor lui.
Voi mai ţineţi minte primul sărut?
Later edit: articol publicat pentru HotCity.
<
Ce amintiri… M-am dus tocmai pînă la Timişoara ca să mă pup de Revelion. Şi m-am pupat vreo 4 ore în continuu. Adolescent prost.
Primul meu sărut a fost pe la 12 ani. Cel mai frumos sărut din viata mea, atât de dulce şi de dezinteresat, încât mă apucă nostalgia după inocenţa copilăriei. Eram în vacanţa de vară, în concediu cu ai mei, la Sâmbăta de Sus. Stăteam în gazdă, o casă superbă, mare, a unor bătrâni. În vizită erau şi nepoţii gazdei, un băiat mai mare, de vârsta fratelui meu, neinteresant, şi fratele lui mai mic, un drac frumos şi cu gura până la urechi tot timpul. Ne ciondăneam tot timpul, ne băteam, nu puteam să ne suferim. În ultimele zile petrecute acolo, m-am îmbolnăvit. Stătusem o zi întreagă în râu, am făcut febră mare şi m-am stricat la stomac. A fost atât de violentă răceala mea, că vreo trei zile nu am avut voie să ies din casă sau să mănânc altceva decât pâine prăjită. În cea de-a treia zi, “inamicul” meu numărul unu, parcă Andrei îl chema, s-a strecurat la mine în cameră. S-a aşezat foarte grav pe marginea patului, nu a spus nimic, mi-a întins nişte zmeură. Ştiam că nu am voie şi i-am spus să mă lase în pace, că oricum aveam să mor. În continuare nespunând nimic, şi-a băgat pumnul de fructe în gură, s-a mânjit pe buze, s-a aplecat deasupra mea şi m-a sărutat. Era dulce-acrişor şi atât de parfumat! Cu limba a împins uşor câteva bobiţe în gura mea. S-a ridicat şi mi-a spus serios: “nu-mi place de tine bolnavă”. După care a fugit ca împuşcat. Nu ştiu dacă îmi trecuse boala sau a fost datorită sărutului lui, dar a doua zi nu mai aveam nimic, alergam ca o nebună şi mă băteam cu el. Episodul în cauză nu a fost discutat niciodată, din acea vacanţă nu ne-am mai văzut vreodata. Dar şi acum, de câte ori mănânc zmeură, îmi mai aduc aminte de ochii ăia mari, verzi şi curioşi şi de cel mai parfumat sărut din viaţa mea
In clasa a 10-a am avut prima prietena care era intr-a 9-a. Intilniri noaptea, am fost o data la un chef, ne-am mozolit toata noaptea… miini pe tzitze, mai mult nu.
issedoff:
Primul sarut!
Cine-l poate uita? Timid … abea simtit … plin de pasiune in acelasi timp …
@naicu: 4 ore in continuu??? hmm..esti campion daca de prima data ai reusit performata asta.
@lialia:eu nu inteleg de ce dupa ce citesc povestile tale raman exact ca iepurila asta.
@andrian: cam mult de prima oara. nu crezi?
bine ai venit in sufletel.
@lorena:corect. numai primul sarut adevarat il putem tine minte. restul tentativelor se transforma in acest gen de povesti. Bine ai venit si tu in sufletel.
Daaaaa. Pe la 11 ani cu o vecina, Mergeam la strand si sub apa exersam. Apoi am avut curajul si in aer liber.